Prietenul fratelui meu

Capitolul 19

   Am intrat într-una din camerele de la etaj. Eram șocată. Oglinda aflată în cameră mi-a oferit o imagine. Eram murdară, rochia era ruptă și fața mea nu arătase niciodată atât de  groaznic.
   M-am descotorosit de rochie și am mers în baie. Apa rece îmi atingea pielea. Corpul meu a reacționat imediat.
    Am luat un burete și am început să-mi frec fiecare parte a corpului. Observasem că urmele degetelor lui au rămas imprimate pe coapsele mele. Am început să frec acea zonă cu putere. Întâmplarea se tot derula în capul meu. Lacrimile mi se scurgeau pe față.
     Am alunecat pe cabina de duș. Simțeam un gol, de parcă ceva se rupsese în mine. Defectă, asta simțeam acum. Că sunt defectă.
      Am ieșit din baie și am început să caut ceva de îmbrăcat, apoi am coborât în bucătărie. Sticla cu alcool încă se afla pe blatul bucătăriei. Știu că îi promisesem lui Noah că n-o să mă ating de ea dar acum era o urgență. Mi-am turnat un pahar, pe care l-am dat repede pe gât, apoi încă unu și încă unu...după ceață.

     Simțeam cum îmi explodează capul. A durat ceva până când vederea mea s-a adaptat. Eram în dormitor. Când am ajuns aici?
     Mi-am dus mâna la cap din cauza durerii. Sper să găsesc niște pastile prin casă.
     Ușa s-a deschis. Înăuntru a pășit Noah. Într-o mână avea un pahar cu apă și în cealaltă mână o pastilă.
      Am luat pastila și apoi paharul cu apă. Noah s-a pus pe marginea patului și a început să mă analizeze.
— Ce ți s-a întâmplat?
— Știu doar că am băut.
— Nu la asta m-am referit. Vreau să știu ce ai pățit în escapada asta romantică cu Conrad sau cum vrei s-o numești.
     Faptul că urma să-i spun cuiva despre incidentul meu mă îngrozea. Nu voiam să-i spun ce mi s-a întâmplat. Cred că este mai bine dacă păstrez acest incident doar pentru mine.
     Mi-am tras genunchii la piept și i-am înconjurat cu mâinile. Capul meu s-a așezat pe ei și priveam în gol.
— Chiar n-ai de gând să-mi spui? M-ai sunat la miezul nopții să vin să te iau de la o benzinărie. O benzinărie, Jasmine! Am tot dreptul să știu.
     Nu mă certa. Știam că nu ar face asta. Era doar nervos că nu mă putea ajuta.
     Am tras o gură mare de aer și am început să-i povestesc. Nu m-am oprit nicio secundă. Nu m-am uitat la el.
     El nu a spus nimic până nu am terminat. Nu știu la ce se gândea. Poate procesa tot ce îi spuneam. Liniștea a învăluit camera.
— Nenorocitul! Cum a putut să-ți facă asta? Idioții aia merită să fie torturați și eu o să mă asigur ca asta o să li se întâmple.
     Noah voia să se ridice, dar l-am apucat de mână și abia atunci mi-am ridicat capul. Ochii mei au început să-i analizez chipul. Era furios, însetat după răzbunare dar și dezamăgit. Furie și dezamăgire, atât exprima. Oare era dezamăgit de mine?
— Te rog să nu te duci. Nu merită! Nu vreau să ți se întâmple. Vreau doar să uităm acest subiect. O să fiu bine. Promit! spun încercând să schițez un zâmbet.
     Ușor de zis, greu de făcut, dar aceste cuvinte par să-l fi liniștit.
      Am analizat camera și abia acum observasem că afară se întunecase. Am dormit toată ziua?
— Câte ore am dormit?
— Aproape toată ziua. Când am ajuns acasă cântai și dansai pe canapea. Te-ai oprit la un moment dat să mai ai iei o gură de alcool și ai observat că este goală, apoi te-ai pus pe canapea și ai adormit.
— N-o să mai beau niciodată!
— Asta sper și eu. Am o idee. Ai chef să facem un maraton al filmelor? Am luat câteva dintr-un magazin.
— Sigur, mi-ar plăcea.
    Am coborât în camera de zi. Noah a făcut popcorn-ul, apoi a pornit filmul. Era clasicul The Notebook. Mi s-a părut amuzant. Nu mi l-am imaginat uitându-se la acest gen de film, ci mai degrabă la ceva acțiune.
    Pe parcursul filmului am încercat să-mi țin ochii larg deschiși, dar cred că am adormit.