Culorile Iubirii ✔

3

Gabriel

Am o stare futută după noaptea trecută. Șatena amețită, mi-a bătut la ușă în miez de noapte. Are o gură al naibii de mare. Mă sfidează și nu îmi place, când cineva îmi trântește vorbe-n față. Îmi venea să o iau frumușel de mâna și să o dau afară! Sau mai rău, să o arunc de la etaj. Când a rostit răspicat, de mama Andreei. Ce draci verzi, știe ea? Nimic! Este o furtună, care face ravagii în jurul ei. O furtună cu ochii albaștri. Dar mai tare m-a iritat cum, mama era toată numai un zâmbet.

La dracu, chiar n-am chef să o văd cum face pe Cupidon, cu mine! Iubirea s-a dus de mult, nu mai este nimic pe lumea asta, care să o aducă înapoi. S-a îngropat odată cu Andreea. Mă uit la Anais, care doarme liniștită în pat. Scap aerul captiv în plămâni și surâd. A dormit de la trei noaptea până acum. Chiar cât o fi ora? Mă uit la ceasul de pe noptieră și constat cu stupoare că este ora nouă. Șase ore le-a dormit bine.

Să îi fac azi o programare la pediatru, iar dacă doctorița, are de gând să îmi dea iar cu flit, o înjur de-o ia dracu. Că nu îmi las fetița să plângă, încă o noapte. O sărut ușor pe frunte, așez câteva perne în jurul patului. De când a început să se rostogoleasca pe burtica, trebuie să fiu precaut. Mai arunc o ultima privire spre ea, apoi ies din camera. Las ușa întredeschisă să o aud când se trezește. Îmi târșâi picioarele pe parchetul rece și, intru în bucătărie, dar mai întâi îmi trag un tricou pe mine. Miroase a cafea, toată casa. Mama sigur iar a pregătit micul dejun. De când s-a întâmplat cu Andreea, s-a mutat cu noi. Are grijă de Anais, cât timp sunt eu la cazino, chiar și pentru câteva ore. Că trebuie și bani aduși în casa.

― Bună dimineața fiule! ciripește mama veselă în dimineața asta. Îmi arcuiesc o sprânceana și o privesc lung, printre gene. Nu îmi place când face asta, și în ultimul timp, o face cam des.

― Nu îmi place ce pui la cale! i-o trântesc cu reproș în fața. Lasă spatula pe o farfurie și se întoarce la mine, se uită sfidătoare.

― Și mă rog, ce fac? mă înfruntă cu brațele așezate în șolduri. Spune băiete, nu te uita așa la mine.

― O faci pe Cupidon! îmi duc degetele prin păr, și oftez frânt.

― Gabriel, nu te-ai gandit că Anais are nevoie de o mama? Simte nevoia unei fețe materne, scumpule!

― Mă are pe mine, iar mama ei este Andreea! îi tai macaroana rapid femei care acum face zâmbre să mai spună ceva. Crezi că nu te-am văzut că bântui pe la amețita de aseară!?

― Și, dacă bântui ce? Este o fată frumoasă și plăcută!

― Da, vei spune acum, merită să o inviti la cină. Așa cum ai facut și cu fiica, prietenei tale de canastă.

― Of, faci ce vrei Gabriel, că iar avem cearta asta nesfârșită. Este imposibil de vorbit cu tine! Vezi cum te descurci, eu plec câteva zile. Mă duc la Noemi.

― Nu puteai să îmi spui mai devreme, găseam o bonă? îmi trântește în fața supărată, o farfurie plină cu omletă, șuncă prăjită și cașcaval pane. Alături de pâine prăjită și o cana de cafea aburindă.

― Aseară am vorbit cu ea, are nevoie să o ajut să își caute rochie pentru cununia civilă, cu Bogdan. pufnesc pe nas când o aud.

― Cum naiba mă descurc eu câteva zile cu Anais, și la cazino?

― Nu știu, nu ai zis tu că te descurci!? Mă duc să îmi fac micul bagaj. Mănâncă, până nu se răcește, poftă bună! împing cana de cafea în fața și farfuria, mi s-a tăiat brusc cheful de mâncare.

Mă las pe spate și rumeg vorbele mamei. De câteva seri nu am mai fost la cazino. Mihai nu spune el nimic, dar trebuie să îmi fac și eu munca. Că trebuie bani pentru îngrijirea lui Anais. O aud cum scâncește, mă ridic de pe scaun și îi pregătesc formula de lapte praf, îi fac proba pe încheietura mâinii. Intru în camera și o văd cum stă pe burtică, cu degetele în gură. Zâmbesc! Îi este foame. O ridic în brațe. Surâde când mă vede.