Culorile Iubirii ✔

11

    

          Lorena

    Iau telefonul de pe noptieră, ies din cameră cu pași mici și ușori. Anais doarme liniștită în pătuț cu degetelul în gurița, a aruncat suzeta la celălat capăt al pătuțului. Gabriel doarme atât de profund, pe burta, părul răvășit, cu un picior sub el și unul întins printre asternuturi.

    Oftez lung când intru în bucătărie. Vreau să le dau un mesaj părinților, unul frumos. Am vorbit cu tata ieri, mama tot este supărată. Of femeia asta, când se supără, cu greu îi mai trece. Asta-i mama mea, o fire încăpățânată și uneori egoistă.

    După discuția avută cu Teodor, am rămas cu un gust amar în gură. Uneori cred că mama nu realizează faptul cum noi am ajuns adulți. Cum putem să ne luăm singuri propriile decizii, dacă ea ne ține lângă mea. Pe de altă parte, o înțeleg că, boala mea a făcut-o să aibe tot felul de gânduri negre.

    Oftez lung, când scriu mesajul tatei.

    " Dragii mei părinți, vreau să vă urez un Crăciun Fericit și plin de iubire. O sărbătoare magică și plină de speranță, sănătate și fericire! Sper ca magia acestei sărbători să vă lumineze fiecare gând și sentiment, adus în inimă, de nasterea Domnului. Cu drag, Lorena!"

   Apas pe butonul de trimitere, pun telefonul  pe masă și plec să îmi iau rucsacul din cuier. Am luat de la farmacie un test de sarcina, iar acum este momentul adevărului pentru mine. Mă duc la baie cu el în palmă, închid ușa în urma mea cu grijă.

   ***

   Mă uit pe fereastra cum afară se așterne încet fulgii de zăpadă. Nu am mai avut de mult un Crăciun alb. Strâng în mână testul de sarcină, îmi este a naibii de frică, sunt sigură că este pozitiv, dar simt așa o strângere de inimă. Nici nu îl aud pe Gabriel când vine lângă mine.

    Palmele lui mari, îmi strâng cu forța, talia. Mă lipește cu spatele de pieptul lui puternic și gol. Înghit saliva de pe cerul gurii când nasul și buzele lui se lipesc de scobitura gâtului meu. Mă răsucește cu fața spre el și zâmbește în colțul gurii atât de fericit.

     ― Neața furtună, matinală dis de dimineață!?

     ― Neața! mormăi și îmi las privirea în pământ.

  Își petrece brațele pe de-o parte și de alta a mea, mă lipește mai tare cu fundul de marginea blatului din spatele nostru. Se apleacă asupra mea cu un zâmbet enorm pe buze. Cred că voi leșina, neuronii mei fac scurtcircuit de la parfumul lui puternic. Iar faptul că nu are tricou pe el, mă face să n-am gânduri curate. Trec limba fugitiv peste buzele mele uscate, inima îmi bate  tulburată în piept, de prezența lui.

    ― Ce ascunzi în palmă, scumpo?

    ― Ai o privire de vultur, serios!? Nimic nu îți scapă! rânjește la mine, când corpul lui se presează mai tare de al meu. Buzele lui se presează de tâmpla mea, coborând mai jos spre obraz, unde mă sărută atât de delicat, suflă aer cald peste pielea mea, care se înfioară de plăcere.

   Ridic palma și-o deschid ușor.

    ― Cum a ieșit? întrebă curios și grăbit.

    ― Nu știu, îmi este teamă să mă uit! șoptesc cu vocea mică de teamă, emoție, frică.

   Ia testul din palma mea și îl deschide grăbit, în tot acest timp am ținut ochii închiși, aerul captiv în plămâni.

     ― Este pozitiv! grăiește fericit.