Culorile Iubirii ✔

5

Gabriel

" Simt cum înnebunesc!"

Zilele astea au fost tare ciudate. M-am plimbat între cazino și casă. Mihai a avut până la urmă curaj, a luat-o pe sus pe Alexandra, și direcția lor a fost muntele. Pe Anais, o am de două zile la Mihaela. Nu fac fața și cu ea și cu munca. Nu am mai îndrăznit să apelez la furtună. Mi-a fost teamă de un refuz și o ușa în fața. Atunci, am apelat la soluția de rezervă, nimeni alta decât Mihaela. Noroc cu ea, că cine știe ce dracu, mai făceam. Cum bonele fug de mine, ca dracul de tamaie, motivul nu îl știu prea bine. Dar tare cred că este doar vina mamei, și-a băgat coada în asta.

Ridic mânecile cămășii, când intru în apartament, arunc pe canapea sacoul și cravata. Mă împiedic de marginea covorului, ajung cu nasul de podea.
"Futu-i", înjur printre dinți cu nasul în covor. Sunt atât de amețit că deja, văd dublu. Am crăpat în mine o sticlă de gin. Una de un litru. Cât pentru un an. Am făcut-o numai de-al naibii. Mă simt atât de răvășit pe interior, din cauza ei.

De când am sărutat fugitiv furtuna, m-a răscolit al naibii de tare. Îmi duc degetele prin păr, trag cu putere și gem înfundat, la gândurile care acum îmi revin cu forța în mintea mea, deja făcută praf.

După șase luni de la moartea Andreei, am făcut o prostie sau o desfranare, pentru mine. Dracu mai știe, ce a fost în mintea mea. Am avut un vis tare ciudat cu ea, că am rămas contrariat, de gândurile mele perverse. O iau grav pe aratură.

Am visat-o îmbrăcată doar într-o lenjerie sexi albastră, iar eu îi acopeream tot trupul său fierbinte și ispititor cu vopsele și culori acrilice. Îmi mușc buza între dinți, mă reped spre bucătărie cu pași nesiguri, scot o sticlă de bere din frigider. Beau cu sete din ea. Visul ăla ciudat, s-a terminat cu o vizită sub duș.

Cu mâna pe erecția mea, pe care am frecat-o până mi-a produs un orgasm, de am țipat ca un turbat. Am avut remușcări și încă le am, simt că i-am trădat amintirea Andreeiei. Trag aer pe nas și îl dau afară cu dificultate.

Trebuie să prind naibii curaj.

Am de gând să îi fac o vizită micii furtuni, acum cât sunt atât de bine dispus, după aburii alcoolului. Trebuie să pun punct, acestei stări, nu îmi place cum mă provoacă. Că dacă îmi revin, după euforia asta, îmi înfig capul în nisip ca struțul. Trântesc cu putere berea pe masă și plec din cameră grăbit. Când deschid ușa, o văd cum se chinuie să intre în casă. Bombăne ceva de neînțeles. Îmi plimb ochii peste trupul ei, ispititor și sexi.

Mă șterg la gură cu degetele, îmi mușc obrazul pe interior cu putere. Futu-i morții măsii, alcoolul ăla mă face să am gânduri necurate. Că uit de fapt pentru ce am venit.

Gem înfundat, când îi văd fundul acoperit doar de o fusta, plisata, cam scurtă. Cu niște dresuri de culoare neagră, o geaca de blugi. Să-mi fut una, are și părul prins în două codițe.

Zici că-i visul erotic al tuturor bărbaților, mai lipsește să își fluture părul ăsta mătăsos și parfumat, în aer, să își linga buzele cu vârful limbii și, atunci este imaginea perfectă de femeie fatală.

Îmi dau singur un pumn, în gând, că deja deviez grav de la subiect.

Curaj băiete!

Trebuie să o pun la punct pe mica răsfățată, să nu își mai fâțâie fundul ăsta obraznic prin fața mea. Să nu îmi mai pună cuvinte în gură. Mă apropii de ea și când îi simt iar parfumul ăsta de scorțișoară, mă înmoi ca o cupă de înghețată lăsată în bătaia razelor de soare.

~•~
Lorena

Urc scările atât de furioasă că, deja am început să vorbesc de una singură. Dacă nu eram o mâță fricoasă și nu mă ascundeam după ușa, cu câteva ore în urmă. Acum, eram deja ajunsă în Focșani.