Culorile Iubirii ✔

8

Gabriel

Edy și-a luat talpasita cu Mihai, către cazino. Mama a plecat la Roda, buna ei prietenă. Să îi ducă din prăjiturile preparate de ea. Roxana și-a culcat fiul, care de două zile, zici că-i băgat în priză. Nu stiu cum poate ține pasul cu el, roșcata. A căzut în brațele somnului foarte repede. Este foarte obosit și mârâit, pe deasupra. Anais este în brațele mele și doarme așa de liniștită, că îmi este mila de ea, să o duc în dormitor. Micuta mea este franta, după toată joaca cu Dominic

Roxy, și-a făcut si ea apariția în bucătărie. Se vede că-i obosită după munca depusă cu cel mic. Se apropie de aragaz și pregătește ceva pe acolo. Se întoarce în sufragerie cu două căni uriașe de, ciocolată caldă. Le așază pe masa, apoi ia un loc pe fotoliul de lângă canapea. Își dă câteva șuvițe rebele, la o parte, căzute peste fruntea ei. Ia cana zâmbitoare și-o duce la gură. Soarbe cu pofta din lichidul fierbinte.

― Cum a fost? întreabă indiscreta, mă uit în ochii ei surprins de întrebare.

― Ce anume?

― Prima voastră noapte! mă înec cu saliva din gură, când aud cât de directa este. Tușesc de câteva ori înfundat să nu trezesc fata.

― De unde crezi că a fost o primă noapte între noi?

― Sunt femeie, cunosc! Și acum să fiu sincera Gabriel, te privește într-un mod așa, cum să zic, sexi!

― Lorena?

― Nu, eu! răspunde sarcastică roșcata. Normal că ea.

― A fost o primă dată între noi! mormăi și mă joc între degete cu marginea rochiei lui Anais.

― Și? Cum a fost?

― Știi că este penibil să vorbesc lucrurile astea cu tine? își dă ochii peste cap când bea din cană.

― Zău? Dar când faceți sex cu noi, nu este penibil?

― Nu este penibilă treaba asta!

― Gabriel, acum că tot suntem singuri, să vorbim deschis. Știu că te reții în preajma băieților.

Oftez atât de amărât și obosit. Are dreptate, nu pot vorbi deschis cu ei.

O discuție deschisă cu cineva, mi-ar face bine în momentul ăsta. Vreau să dau frâu liber tuturor sentimentelor care, stau ca o bombă cu ceas în sufletul meu. Trag o pernă mai mică și moale, o așez pe canapea, unde o pun pe Anais. Iau păturică ei și-o acopăr. Mă uit la Roxy, care zâmbește spre fiica mea.

― Bine, dacă ești dispusă să mă asculți! Dar vei avea nevoie de mai multă ciocolată caldă.

― Nu-i nimic! Preparăm mai multă. îmi iau cana și mă așez la masa din bucătărie, dar cu vederea spre canapea. Roxy se așază în dreapta mea cu cana între palmele ei micuțe. Cum a fost, prima voastră "noapte"? întreabă și face ghilimele în aer.

― S-a întâmplat acum o lună în urmă. Într-o dimineață. M-a provocat. Știi, are un stil ciudat, dar într-un mod plăcut.

― Cum? Ce fel?

― Adică, îi place să mă scoată din minți cu tot felul de mici prostioare care îi scapă intenționat sau nu pe gură. Mă provoacă.

― Gaby, ce zici, o luam cu inceputul? Adică să vorbim de Andreea întâi!? Vrei? mă uit țintă în cana de ciocolată și înghit nodul din gât. Trebuie să fac asta.

― Bine! mormăi atât de încet.

― Cu Andreea ai simțit fiorii dragostei?

― Vrei să fiu sincer? dă din cap în semn afirmativ curioasa. Când am intalnit-o pe Andreea prima dată a fost, pură plăcere. Mă atrăgea, iar felul cum mă privea și dorea, mă făcea să o am mai mult. Nu stiu daca a fost iubire, că nu am simtit acei fiori în stomac, ca totul din jurul tău să fie colorat. De suferit, da, am suferit după ea, încă mai sufăr. Este o rană care se închide greu.