Fugi cu mine, nu de mine

1. Băiatul din magazie

~Cu 18 ani în urmă~

- Nu cred că e o idee bună, tăticul tău a zis...
 
- O, Losie, tăticul meu zice meleu câte ceva.

- Dar afară e întuneric!

     Fetița blondă trase în sus de pătura călduroasă ce o acoperea, în timp ce privirea îi aluneca îngrozită spre geam. Cealaltă fetiță plescăi o dată din buze, apoi făcu un gest cu mâna care părea să imite perfect un adult.

- Ai încledele, am șase ani și jumătate! zise ea, ca și cum asta ar fi rezolvat totul.

- Eu am șapte și mama zice că fetițele cuminți nu au voie să meargă singure nicăieri. În special noaptea! sublinie ea, încercând să se impună în fața prietenei ei mai mici, care nu de mult îi devenise soră în urma căsătoriei părinților lor.

- Îți e flică de întunelic, așa-i? zise cealaltă fetiță, cu un zâmbet ștrengar pe buze în timp ce-și lua de sub pat încălțările drăguțe și călduroase pe care le ascunsese de doică în timpul zilei.

- Nu! Nu îmi e frică!

- Dovedește! o provocă ea pe noua ei surioară.

- Nu pot, tăticul tău o să se supere pe mămica mea. Iar eu nu vreau asta. Îmi place de tăticul tău. zise ea amărâtă de situația în care se afla.

-Bine, atunci o să melg singulă.

- Nu poți! strigă fetița blondă în timp ce sări din pat.

- De ce, mă log?

- O să fi pedepsită!

-  Am mai fost.

- Dar n-ai ce să faci acolo, nu e nimic. Doar întuneric și frig. O să putem merge mâine afară.

- Tlebuie să melg acum! vocea micuței deveni dintr-o dată serioasă, pe chip citindu-i-se înverșunarea.

- De ce? întrebă cealaltă fetiță, deznădăjduită de încăpățânarea ce se citea în ochii prietenei ei.

- L-am văzut azi pe afulisitul de glăjdal intlând în magazie cu un băț din acela cu care se bat căluții.

- Bici.

-Da, blici.

- Și ce-i cu asta? E grăjdar...toți au un BICI.

- Nu, el e lău! Ultima dată a bătut un cățeluș acolo, doal pentlu că a intlat în bucătălie. E un dlac!

- Nu vorbi așa!! zise cealaltă fetiță în timp ce își astupa urechile cu mâinile!

- Nu eu am zis, bucătăleasa a zis.

- Nu contează cine a zis, e urât din partea ta. Oricum, o să fie pedepsit dacă face ceva rău.

- Nu, o să fie plea tâlziu! țipă ea cu disperare, în timp ce amintiri cu micuțul cățeluș rănit zburdau prin căpșorul ei.

- Dar poate că de data asta nu a făcut nimic. Poate doar a intrat în magazie pentru că îi trebuia ceva.

- Nu, sunt sigulă că e un cățeluș acolo. Am auzit strigătul unui animal chinuit. A fost telibil, Losie! Te log, hai să melgem până nu e plea tâlziu!

- Trebuia să-i spui tăticului tău!

- Nu pot!

- De ce?!

- L-am...l-am mințit de câteva oli. Doar de câteva! adăugă ea când văzu cum i se măresc ochii prietenei ei. Am făcut-o ca să îl dea afală pe dlac, adică pe glăjdal. Nu vleau să-l mai văd! Dal acum tati nu mă mai clede!