Fugi cu mine, nu de mine

2. My lady, ai băut?

Anglia, 1841.
Petrecerea de logodnă a marchizului de Dublin și a domnișoarei Eleanor Barlow, fiica contelui de Snowdon

---------------                           ------------------

- Ești gata? o întrebă în șoaptă pe femeia frumoasă de la brațul lui.

- Sunt! ea îi răspunse arcuindu-și buzele pline si frumos conturate într-un zâmbet ușor viclean, pe care oricine l-ar fi interpretat ca fiind destul de sugestiv.

     Își puseră măștile pentru bal și porniră înapoi spre clădirea somptuoasă. Cărarea întunecată era perfectă pentru o aventură amoroasă și nimeni nu i-ar fi condamnat dacă i-ar fi văzut. Din prima clipă de când se afișaseră împreună, nu mai existase alt subiect de discuție în casele doamnelor măritate sau nemăritate. Nimeni nu știa de unde venise sau cum reușise să-l prindă în mrejele ei, dar cert era că doamnele înnebuneau de invidie gândindu-se la ce avea văduva ducelui de Cornwall și ele nu aveau.

     Adevărul era că femeia deținea o frumusețe răpitoare, iar cei doi împreună alcătuiau o pereche aproape ireal de perfectă. Ea, delicată, înaltă, zveltă și grațioasă, iar el masculin, impunător și chipeș cum nu mai era altul. Faptul că mai avea și o cicatrice de-a lungul obrazului stâng ce îi dădea un aer misterios și totodată periculos, nu-i diminua absolut deloc farmecul. Ba dimpotrivă. Femeile erau atrase ca moliile de foc, iar bărbații din rândul nobilimii ce erau, după părerea lui, îmbrăcați de parcă ieșiseră din cutiile pentru păpuși, tremurau numai gândindu-se la modul în care o căpătase. Deși, parcă și-ar fi dorit si ei una.

     Bărbatul o conduse galant în interiorul sălii de bal, dominând cu înălțimea lui orice alt reprezentant al sexului masculin aflat în încăpere. Femeia observă privirile flămânde ale câtorva doamne, așa că își îndreptă toată atenția asupra partenerului ei.

- Pe care o alegi? îi șopti ea, apripiindu-se scandalos de mult de el după părerea privitoarelor.

     El se aplecă spre urechea ei și cu un zâmbet șiret îi răspunse la întrebare.

- Blonda din colț.

     Femeia se uită subtil prin încăpere, apoi își întoarse privirea spre el.

- Lady Rosemary. îi zâmbi ea. O alegere foarte bună, my lord.

     El se strâmbă la auzul cuvintelor "my lord" iar ea râse cu poftă, sunetul cristalin atrăgând și mai multe priviri asupra lor.

- Îți garantez, dragul meu, că e perfectă pentru ce avem noi nevoie. Soțul ei e...cum să spun? Hmm...ofilit.

- Nu m-ar fi deranjat nici dacă ar fi fost în floarea vârstei. zise el, urmărind-o cu privirea pe acea lady despre care vorbeau.

     O văzuse holbându-se la el de câteva ori și cum aflase deja că n-ar fi la prima ei aventură după căsătoria nefericită cu un boșorog, se gândi că ar fi o afacere bună pentru amândoi. El îi oferea plăcere, iar ea îl ajuta cu planul lui fără ca măcar să știe.

- Tu? o întrebă el, privind spre mulțimea de oameni în timp ce lua o gură din băutura chihlimbarie.

-Eu... ea făcu o pauză timp în care trecu cu privirea peste mulțimea prezentă. O să îl iau pe lord Griffiths.

- Ești sigură? amuzat, bărbatul privi în jos spre partenera lui.

- Oh, să fim serioși. Cred că știm cu toții că tu ești alegerea cea mai bună, dar cum trebuie să fim în locuri diferite la momentul potrivit fără să dăm de bănuit nimic, o să mă mulțumesc cu amărâtul ăsta. îi zise ea, prefăcându-se bosumflată.