13. Sânge!

285 31 9
                                    

Iadul se pogorâse peste ei. Parcă într-o fracțiune de secundă întreaga lume deviase de la cursul ei normal, lăsând totul să se spulbere în jurul lor. Era un dezastru. Desigur, Elleanor n-avea idee cum ar fi trebuit să se simtă iadul, dar în acel moment nu-și putea imagina o situație care să se potrivească mai bine respectivului cuvânt.

Se ridică în picioare și se apropie temătoare de marginea lojei, de parcă simplul fapt că ea putea să vadă mai bine ar fi schimbat deznodământul serii. Dar nu. Spre disperarea ei, nimic nu se schimbase. Ba dimpotrivă, devenea din ce în ce mai rău. Oamenii, adică toți acei gentlemeni eleganți pe care ea îi admirase în tăcere încă de la primul ei pas făcut în acea seară în club, pur și simplu scăpaseră de sub control.

Se îmbrânceau care mai de care și se  agățau de corzile ringului de parcă ar fi fost niște animale sălbatice abia scăpate din cuști. Urletele și huiduielile mulțimii furioase erau atât de puternice încât Eleanor abia își putea auzi propriile gânduri.

- Doamne, Dumnezeule! șopti ea, ducându-și o mână la baza gâtului. Totul a scăpat de sub control!

Clubul își trimisese atât paznicii cât și luptătorii pentru a-i liniști pe scandalagii, dar aceștea din urmă îi depășeau numeric pe ceilalți. Indiferent de forța pe care o posedau trimișii clubului, Eleanor se îndoia foarte tare de faptul că acei luptători bine antrenați ar fi folosit forța împotriva unor simpli oameni care pe deasupra mai erau și clienți ai clubului.

Dacă Eleanor observase ceva în mod special în acea seară, ei bine acel ceva era mai mult ca sigur principiul după care se ghidau luptătorii ce aparțineau clubului. Adevărate mașini de luptă care luptau drept și fără șiretlicuri. Aceștea dăduseră dovadă de disciplină și corectitudine, luptând curat și totodată impresionant de bine. Spre deosebire de...spre deosebire de....

Eleanor îl căută cu privirea pe acel măcelar odios, dar nu-l putu distinge din mulțime. Așa cum spusese și Devon înainte să plece grăbit din lojă, matahala aceea jucase murdar! Realizase faptul că nu-l putea învinge pe luptătorul clubului într-o luptă dreaptă iar furia îi întunecase judecata atât de mult încât scăpase de sub control. Devon păruse extrem de afectat în momentul în care luptătorul pe care pariase primise prima lovitură sub centură. Atât de afectat încât în graba lui își lăsase servieta cu contracte pe masă. Din câte înțelesese ea, măcelarul procedase corect până la un moment dat, deși ea nu putea spune cu exactitate care fusese acel moment, apoi bărbatul nu se mai oprise din a încălca regulile jocului, ceea ce îl descalificase.

Nici marchizul nu părea prea încântat de ceea ce se petrecuse pe ringul de box. Stătea în același loc pe scaun, picior peste picior cu o mutră acră și plină de resentimente. Eleanor putea să bage mâna în foc pentru faptul că bărbatul nu dădea doi bani pe scandalul ce se petrecea în sală, ci se gândea mai de grabă la averea care-i scăpase printre degete.

Renunțând să-și mai lase mintea chiar și o secundă să se gândească la el, Eleanor privi înainte, spre sală. Unde dispăruse Devon? Oare acel bărbat din ring reprezenta mai mult decât un luptător pentru el? Se cunoșteau? Îi era prieten? Inima ei se strânse gândindu-se numai la ce era în sufletul lui în acel moment. Să vezi pe cineva drag rănit cu atâta sânge rece de un trișor fără scrupule, mai mult ca sigur era dureros.

- De ce se îmbulzesc atât?! întrebă ea furioasă, fără să se aștepte la un răspuns.

- Pariurile. răspunse marchizul. Au pariat pe sume colosale, iar gunoiul ăla a trișat. Sunt furioși.

Eleanor nu îi răspunse, nici nu se uită la el. Dar măcar acum știa de ce se comportau astfel acei oameni. Mai auzise de lucruri de genul. Pariurile de orice fel pur și simplu creau dependență și îi transformau pe oameni în așa fel încât îi făceau greu de recunoscut.

Fugi cu mine, nu de mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum