Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 3

          Am coborât în grabă alături de Rosalia, am ocolit jumătate de stradă pentru a ajunge la aleea principală unde ne aștepta Nicolas. Deși eram la mijlocul lui iunie, seara aceasta era destul de răcoroasă. Adia vântul iar geaca de piele nu mă ajuta prea mult. Am închis fermoarul în timp ce mi-am aruncat ochii spre mesajele primite pe telefon.

- Mașina este chiar acolo, haide! Mă impulsionează Rosa atunci când observă că m-am oprit înainte de a traversa. Ce s-a întamplat? Haide! O să întârziem!

- Da, vin imediat. Îi răspund eu fiind șocată de cele citite în telefon.

- Parcă ai văzut o fantomă. Care-i treaba? Se aude vocea băiatului care ne așteptase mai mult decât era cazul.

- Nicolas! Iubire! Sare verișoara mea și îl îmbrățișează strâns, lăsându-i un sărut pe gât. Ea este cea despre care ți-am spus atâtea, Luciana.

- Încântată. Îi răspund eu încercând să schițez un zâmbet apoi mă întorc asupra telefonului.

- Urcați până îmi termin țigara, este cam frig azi. Mă ignoră bărbatul înalt și brunet în timp o cuprinde pe Rosa în brațe.

- Ce s-a întamplat? Spune-mi ! Te-ai schimbat deodată. Cine ți-a scris? Insistă Rosalia imediat ce urcă pe locul din dreapta.

- Mi-a scris. Nu știu ce să fac. Îi răspund eu panicată.

- Poftim? Cine? Continuă ea; acum îmi înțelegea disperarea și spera din tonul vocii sale să nu fie el.

- Dave. "Știi bine că nu am vrut să se termine așa, dar nu m-am putut controla. Înțelege-mă și haide înapoi. Nu vei fi niciodată fericită fără mine. Scrie-mi cât mai repede. Dacă nu te întorci tu, voi veni eu." Îi citesc printre lacrimi tot mesajul.

- Părerea mea este să te calmezi. Bine? Doar vorbele sunt de el. Mai bine nu-i răspunde. Blochează-i numărul.

- Nu este așa simplu. Este destul de periculos, nu îl cunoști. Nu ai idee ce a pățit fosta lui ..

- O să rezolv eu asta, ok? Voi vorbi cu Nicolas. O să te ajute.

- Nu știu ce să zic. Nu cred că este o idee tocmai bună.

         Mi-am șters lacrimile înainte de a urca și Nicolas în mașină. I-a cuprins mâna Rosaliei și a sărutat-o înainte de a porni motorul. Ei au discutat tot drumul despre cursa ce urma să înceapă odată ce am fi ajuns la ruine. În schimb, eu refuzam apelurile disperate ale lui Dave de pe bancheta din spate.
         După aproximativ un sfert de oră, Nicolas a virat la stânga spre aleea care ducea în spatele ruinelor. Imediat am putut zări un grup de oameni care discutau la lumina dată de farurile motocicletelor. Am înghițit în sec înainte să cobor și am așteptat-o pe Rosa pentru a-mi spune ce să fac.

- Nu îl lăsa să îți strice starea. Îmi zâmbește ea. Mă duc să discut cu băieții câte ceva apoi dau startul. Mergi cu Nicolas. Ți-am spus că el doar privește și o să stai cu el. O să revin și eu imediat ce îmi termin treaba.

- Stai liniștită, ne descurcăm noi. Îi zâmbesc și eu apoi îl iau pe Nicolas de braț pentru a ne îndepărta de restul.

- Deoarece cursa constă în ocolul total al ruinelor, trebuie să urcăm în vârful scărilor. Așa o să vedem toată distracția.

- Ești împreună cu verișoara mea? Întreb eu pentru a face puțină conversație cu el.

- Amiciție mai mult. Am doar 23 de ani, chiar crezi că îmi arde de relații serioase? Râde el apoi mă trage spre o parte mai luminată a scărilor.

- Ea este puțin cu capul în nori, Nicolas. Abia peste 2 luni împlinește 18. Nu o răni.

- Ne bucurăm de moment. Continuă el să râdă. Așază-te ca să îți pot explica câte ceva de participanții de astăzi. Să știi că încă nu e târziu să participi și tu la pariuri.

- Nu vreau să particip și la asta, dar mulțumesc pentru ofertă.

- Poate erai norocoasă. Oricum, uite, sunt doar cinci astăzi. Fiind miercuri, nu prea se înghesuie lumea în timpul săptămânii. Să fii aici vineri. Va fi o super cursă, 20 de oameni.

- Nu prea cred că mă voi mai întoarce pe aici.

- Numărul 1 este Ryan. Începe el să-mi povestească, ignorând ce spusesem. Sincer, nu aș paria pe el. Are doar de 2 luni permisul. Sper doar să nu se facă zob pe asfalt.

- Atunci de ce l-ai acceptat? Poate să moară și tu să fii implicat. Și nu numai, noi toți.

- Ne rugăm să nu se întâmple asta. Numărul 2 este Josh. A avut curse bunicele, dar nu cred că va ieși câștigător în seara asta. A avut o pauză de o lună și asta se cam vede, dar dacă o să mai exerseze, sigur o să-și revină.

              Face o mică pauză pentru a-și scoate țigările din buzunar. Își închide și geaca totodată, fiind vizibil înfrigurat. Aprinde o țigară și își rotește capul iar spre cei de jos pentru a-mi povesti în continuare.

- 3 este Luis. Pe el am pariat în seara asta. Doar ce s-a mutat în oraș și chiar se descurcă. Am discutat câte ceva și nici prost nu-i. I-am spus că dacă nu câștigă, mi-o dă pe Amanda pentru o seară. Amanda este sora lui, ca să fiu mai explicit. Nu prea se plac ei doi, dar din moralitate sau știu eu ce, să se chinuie.

- Și Rosa mi-a spus că altcineva o să-mi lase un gust amar în seara asta, dar se pare că tu ești acela.

- Așa ți-a zis Rosa? Dar la cine se referea?

- Mi-a spus de un băiat căruia i-a murit iubita. Nici numele nu i-l știu.

- Jacob! Cel mai bun prieten. Așchia nu sare departe de trunchi, nu? Chiar el e numărul 4.

         Mă cutremur puțin și îmi arunc repede privirea în jos pentru a-l putea vedea. Fuma liniștit lângă motor în timp ce ceilalți râdeau mai în față cu Rosa. Pe cât de frig era în seara asta, purta doar un tricou negru. Părul era răvășit din cauza vântului și aș fi fost ipocrită dacă nu aș fi recunoscut că era chiar frumos. Cu ajutorul luminii slabe în care stătea, i-am distis ochii de un albastru atât de rece. Privea liniștit la scrumul de țigară care ajungea pe pământ și nu schița nicio expresie pe față.

- Nu te mai holba atât, Luciana. Mă strigă aceeași voce enervantă, acompaniată de râsul său arogant. Poate ți-a căzut cu tronc, dar te asigur că nu vei avea nicio șansă. Mai bine te uiți după fraierul de la numărul 5, Mike. E frate-miu și chiar cred că te-ai potrivi cu el. O să îți fac cunoștință când se termină cursa.

         M-am tras puțin de lângă Nicolas pentru a privi mult mai bine tot ce se întâmpla. Deși bărbatul de lângă mine a continuat să vorbească despre prea bunul său frate, eu am refuzat să îl mai ascult și tot ce se derula acum în capul meu erau doar imagini cu Jacob.