Capitolul 7

575 22 0
                                    

Toate zilele petrecute alături de Jacob erau precum o vacanță mult dorită. Ne simțeam bine împreună. Povesteam multe amintiri, râdeam împreună și ne ascultam planurile de viitor. Chiar era o persoană total diferită de ce lăsa să se vadă la suprafața. Avea un suflet bun, dar un trecut trist.

- Nicolas m-a anunțat că sora ta o să treacă pe aici. Ești în regulă cu asta, nu? Îl întreb în timp ce găteam o omletă pentru micul dejun.

- Nu prea am chef de ea. Sper doar să nu vină și cu copilul ăla care țipă mereu.

- Este nepotul tău, Jacob! Sunt sigură că ea este la fel de uimitoare ca tine.

- Zici că sunt uimitor? Râde el și ia o gură din cafea.

- Ești acceptabil, știi. Zâmbesc și eu apoi îi las farfuria cu mâncare și mă pregătesc să ies din cameră.

- Unde te duci? Nu mâncăm împreună? Îmi spune și mă prinde de mână când trec pe lângă el.

- Merg să dau un telefon. Revin imediat. Mănâncă tu, bine?

Îmi trec mâna peste a lui apoi părăsesc bucătăria. Deși eram în bula mea alături de Jacob, realitatea încerca cu orice preț să o spargă și să ajungă până la mine. Fără a-i da prea multe detalii lui Jacob de relația anterioară, am continuat să discut cu Dave doar din cauza fricii pe care mi-o provoca. Pentru a reuși să țin piept acestui fapt, am discutat foarte mult și cu Antonio. Din nefericire, nu ne-am mai putut întâlni, iar el urma să plece peste 2 zile înapoi în Boston.

- Luci, trebuie neapărat să ne vedem înainte să plec. I-am spus Rosei tot iar ea a vorbit cu Nicolas. Nu cred că mai trebuie să ai motiv de îngrijorare în ce privește Dave.

- Mulțumesc mult pentru tot, dar chiar nu pot pleca de aici acum.

- Sigur este mai bine, nu? O să se descurce singur câteva zeci de minute.

- Nu știu ce să zic, Antonio. Mă revanșez eu altă dată. Îți promit!

- Dar voiam să discutăm cu totul altceva. Te rog, măcar 10 minute. Pot ajunge eu acolo.

- O să trebuiască să vorbesc cu Jacob. Îți las un mesaj mai târziu.

- Am venit tocmai din Boston pentru tine. Nu am reușit să stăm mai deloc, fă-ți timp câteva minute.

- Ok, ok. Ai dreptate. Ar fi foarte urât din partea mea dacă aș face asta. Apoi sigur aș fi tristă, știi cum sunt eu. Râd apoi îmi iau la revedere de la el și închid.

Mi-am lăsat telefonul pe pat apoi m-am întors la Jacob. Mânca din omletă și citea un articol sportiv pe telefon. L-am lăsat să-și termine știrea cât mi-am făcut un suc de portocale și morcovi. M-am așezat pe scaunul liber din fața sa și am început să-l privesc.

- Ce s-a întamplat, dragoste?

- Dragoste? Râd eu și îmi dau ochii peste cap.

- Nu îți place? Mă întreabă serios în timp ce își continua masa.

- Voiam să te anunț în legătură cu ceva. Schimb eu subiectul.

- Pleci deja?

- Vreau doar să ies cu un prieten din Boston. A venit aici și nu am apucat să vorbim prea multe, știi. Oricum o să vină sora ta și nu vei fi singur.

Iubește-mă, Jacob!🔞Where stories live. Discover now