Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 18

După călătoria cu trenul, am ajuns înapoi în New York la ora 10 dimineața. Mi-am luat o cafea pentru a mă simți puțin mai bine, apoi am plecat direct spre casă. La 11 urma să mergem cu Rosa și totul părea în regulă. Gândurile îmi erau răvășite prin minte, dar m-am ținut tare pentru verișoara mea.

La o lună distanță, cu prilejul altui control de rutină pentru sarcina Rosei, fratele lui Mike încearcă să mă abordeze mai mult decât o făcuse până acum. Datorită lui Nicolas care îl lua mereu cu noi la medic, am ajuns să vorbim ocazional, dar nimic prea important.

- Luci? Ai o clipă? Spune Mike imediat ce am coborât toți din mașină.

Ajunsesem la spital, iar Rosalia avea emoții ca de fiecare dată. Nicolas o urma temător și tot ce lipsea era o discuție cu Mike. Eram extrem de obosită, aproape adormisem în drumul spre clinică, dar nu puteam să fiu iar răutăcioasă cu el. Până la urmă, a fost în tot timpul destul de drăguț.

- Puteți să ne așteptați afară.O să ies imediat pentru a vă ține la curent. Ne spune Rosa apoi pornește spre intrare alături cu Nicolas.

- Despre ce voiai să vorbim? Îl întreb pe Mike imediat ce ne așezăm pe o bancă.

Își scoate o țigară, o aprinde apoi își fixează privirea pe mine. Mă uitam curioasă la el și așteptam să-mi comunice ce îl măcina. Era vizibil emoționat și anxios. Se juca cu pachetul de țigări și cauta cuvintele potrivite pentru a începe.

- Mai ții legătura cu Jacob? Nu vreau să intri în detalii, dar toată lumea a auzit de ... cum să o numesc ... această chestie a voastră. Un joc copilăresc, mai bine spus.

- Nu vreau să mă pui și tu să mă explic, Mike. Îi răspund pe un ton serios. Amândoi ne-am asumat asta și asta a fost tot ... o distracție mai puțin plăcută.

- Repet, nu am nevoie de detalii. Doar dacă mai țineți legătura. A plecat zilele trecute și ..

- Nu mai vorbim. Îi răspund înainte să-și termine propoziția. A plecat acum mai bine de o lună.

- Nu vreau să crezi că vreau să profit de tine, acum cât ești într-un moment mai vulnerabil. Vreau doar să știi că mi-ai plăcut încă de când te-am văzut la prima cursă.

- Mike, nu mă pune în postura asta, te rog. Nu am mai interacționat până acum cine știe ce, nu mă simt pregătită pentru ceva.

- Nu îți cer o relație, ci să mai petrecem timpul împreună. Cred că ai văzut cum este Jacob sau fratele meu. Nu am fost niciodată așa și știu să apreciez o fată.

- Nu m-aș fi gândit la asta până acum. Dacă îmi lași puțin timp ... să mi se mai așeze lucrurile.

- Poți să îmi refuzi propunerea, nu îmi doresc să te simțiți presată sau obligată. Doar mi s-a părut matur să îți spun în față. Nu mai am nici 15 ani să mă ascund, să stau să aștept aiurea.

- Aș accepta o întâlnire dacă m-ai invita. Îi zâmbesc și îmi las mâna peste mâna sa.

- Ce zici de diseară? Râde scurt și continuă să mă privească foarte atent.

- Nu am niciun plan, mi-ar plăcea.

După controlul Rosei ne-am întors cu toții acasă. Căzusem de acord cu Mike pentru a ieși la ora 8 la o cafenea drăguță. Nu aveam starea necesară pentru a ieși neapărat, dar am optat să o fac. Deja situația mea sentimentală era nasoală, ce putea fi mai rău decât plecarea lui Jacob și relația secretă a lui Antonio?!

- Nu mă așteptam să accepți, să știi. Nici eu nu mă vedeam în stare să mai am curajul de a te invita în oraș. Cred că Jacob ne-a dat peste cap pe toți.

- Ai mai auzit ceva de Nicola?

- S-a mutat de acasă. Stă la o mătușa de-ale ei acum. Părinții nu au fost de acord cu sarcina dacă Jacob nu se căsătorea cu ea. E aiurea, dar bine că nu am avut niciodată problema asta. Am cumpărat prezervative când a fost cazul.

- Îmi pare rău de amândoi. Oricum, nu mai e nevoie să-i aducem în discuții. Alegerile lor, problemele lor.

Seara cu Mike a decurs bine, poate mult mai bine decât mă așteptam. Deși încerca să scoată de la mine mai multe informații despre Jacob, ceea ce nu era neapărat ceva rău. Erau prieteni.

- Vrei să rămâi peste noapte? Zâmbește el scurt, dar cu subînțeles. Nu era prea greu de ghicit.

- Bine, de ce nu? Râd eu și îl apuc de braț până ajungem la masină.

- Luciana? Nu vreau să vii dacă nu îți dorești, să știi. Chiar nu vreau să îți faci impresii greșite despre mine, dar doar m-am gândit la asta.

- Mike, nu îți mai face gânduri proaste, bine? Sunt aici cu tine fiindcă am vrut asta. Îmi placi, ți-am spus, doar că nu m-am gândit la tine în acest fel până acum. Erai doar unul din prietenii lui Jacob. Nu m-aș fi văzut până în acest punct, dar nu regeret. Haide doar să ne bucurăm de seara asta.

Îmi așez mâna peste a lui și îl îmbrățișez strâns. Chiar părea un om bun. Mă liniștea prezenta lui și felul în care îmi vorbea. Era genul de băiat care nu ți-ar fi cauzat probleme sau prea mari bătăi de cap. Aș fi avut parte de o relație sănătosă și foarte echilibrată cu el.

L-am privit în ochi câteva clipe apoi l-am sărutat fără să mai ezit. Viața mea sentimentală și așa trecuse prin multe, poate el era cel de care aveam nevoie. De o liniște, de o perioadă în care să mă bucur. Să nu îmi mai fie frică să iubesc.

- Luci, verișoara ta mi-a spus de relațiile tale. Îmi pare rău că nu ai avut parte de un om care să te merite cu adevărat. M-am gândit mult la tine și la ce e posibil să avem cândva. Îmi placi mult. Nu am mai simțit asta de multă vreme. Sentimentele nu au fost de mine, știi. Râde scurt și își lasă capul pe umărul meu.

- Uneori regret că m-am aruncat în relațiile astea mult prea devreme. Deci nu cred că este vreo problemă că ai așteptat. Erai concentrat pe curse.

- Curse ... da. Mâine seara este o cursă. O să particip.

- Au început să se organizeze iar? După accidentul lui Jacob?

- Da. A trecut ceva timp, dar a apărut un nou tip în peisaj. O să vină mâine pentru că are nevoie de un campion nou. Este antrenor pentru circuit. O să particip neapărat. Vreau să fii acolo, te rog.

- Nu știu ce să zic, Mike ... nu aș vrea să mă întorc acolo.

- Te rog, Luciana. Am nevoie să fii prezentă. Dacă câștig, voi prinde un contract bun. Sunt mulți bani la mijloc. Visez asta de mult.

- Dacă contează atât de mult pentru tine ... bine, o să fiu acolo.

I-am văzut fața luminându-se și un zâmbet i-a apărut pe față. M-a cuprins în brațe și mi-a sărutat gâtul.

- Asta însemnă că .. ? Îmi șoptește la ureche.

- Da, accept asta. Sunt fericită. Îi răspund și îl sărut.