Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 8

Fără a fi observată, am ieșit din apartament cu mintea împărțită în mii de gânduri. Toată cearta de sus mi se derula din nou și din nou. Eram uimită, dezamăgită și tristă. Parcă tot echilibrul ăla propice și relația frumoasă dintre mine și Jacob s-a evaporat odată cu venirea Nicolei. Deși nu venirea ei era problema, ci vestea care a ajuns odată cu ea. Nu puteam accepta gândul că el va fi tată.

Am luat primul taxi liber pe care l-am văzut și m-am îndreptat spre locația trimisă de Antonio. Invitația era la un restaurant uimitor, cu o terasă plină de flori și copaci. O grădină frumoasă în mijlocul orașului aglomerat. Mă cunoaștea de mult, iar ăsta era un loc pe gustul meu. Decorat elegant, cu mobilier alb și arhitectură vintage, localul ar fi făcut orice întâlnire să fie reușită.

- Luci! Îmi strigă el numele și îmi face semn de la un separeu. Îmi dau jos ochelarii de soare și mă îndrept spre masa noastră. Îi zâmbesc apoi îmi arunc ochii pe masă, unde se afla un buchet mare de trandafiri roz.

- Toni! Îl îmbrățișez eu apoi mă așez. Nu trebuia să te deranjezi, dragule. Îl anunț imediat ce-mi face semn să privesc iar spre flori.

- Nu aveau galbeni, așa cum îți plac. Am fost la 3 florării și nu am găsit deloc. Am fost dezamăgit, dar nu puteam să vin fără nimic.

- Eu ar trebui să îmi cer scuze. Mă simt prost că nu am vrut să ne vedem și ai trebuit să insiști așa. Credeam că este spre binele meu, știi.

- S-a mai întamplat ceva? Se încruntă ușor în timp ce își aruncă privirea spre ospătar. Ți-am comandat și ție. Sper că nu este prea devreme pentru un pahar de vin.

- Ar fi, dar e ultima ta zi aici. Trebuie să profit puțin. Râd ușor și îmi trec mâna peste petalele trandafirilor. Știi, băiatul ăsta.

- Ciudată poveste și cu el.

- Azi am mai aflat ceva. Poate e cel mai grav de până acum.

- De asta ai acceptat să ne vedem? Întreabă și mă privește fix în ochi. Antonio era un bărbat impunător, uneori înghețam când îmi arunca vreo privire mai intensă, dar ăsta îi era felul. Știam că nu e un tip rău, poate era chiar cel mai în regulă dintre toți.

- Chiar nu. Nu a avut nicio legătură. Ba chiar, am aflat după ce am acceptat. Astăzi a venit o fată în vizită.

- Deja sună promițător. Râde el și îi face semn ospătarului că vinul este la mine, iar pentru el era doar espresso.

- I-a spus că este însărcinată, Toni. Am crezut că mi-a căzut cerul în cap. Nici nu am dat ochii cu el. Am plecat fără să anunț.

- Nu știu de ce ai avut așteptări prea mari de la el. Ai văzut în ce anturaje umblă, ce fel de om este. Mai bine mergi la mătușa ta acasă. Sau..

- Sau? Întreb confuză.

- Voiam să îți propun ceva, dacă e prea îndrăzneț, să-mi fie cu iertare. O vacanță în Europa? M-ai înnebunit atâta timp cu Parisul.

- Toni ..

- Nu prea avem timp de gândit. Eu plec mâine dimineață. Ori amândoi spre Paris, ori plec spre Boston.

- Nu știu ce să zic. Aș avea nevoie de asta ca de aer, dar .. Jacob încă nu se poate descurca singur.

- Poate e cazul ca mama copilului lui să se ocupe de el acum. Nu crezi?

- Nu știu ce să fac .. mi-aș dori mult să vizitez Parisul. Este visul meu încă de la 11 ani.

- Atunci, poate este timpul să te gândești și la tine. Merg la bar să plătesc nota ca să nu mai așteptăm. Mergem până la mine după, în regulă?

- Da, sigur.

Mi-am fixat iar ochelarii de soare pe nas și l-am așteptat pe Antonio în fața terasei. A venit și el câteva minute mai târziu și am pornit amândoi spre mașina sa. Cât timp a stat aici, a locuit cu chirie într-o vilă drăguță în apropierea orașului. Nu i-ar fi plăcut să trăiască în aglomerația din oraș, drept pentru care, a ales și această variantă. Timpul petrecut pe drum a fost în jur de 30 de minute.

- Arată mult mai bine decât mi-ai descris-o tu! Afirm imediat ce am coborât din mașină.

- Chiar e super. E a unui prieten. Nu mai stă aici de vreo 3 ani, dar nu vrea să vândă casa. Mai vine prin vacanțe pentru liniște.

- Mi-aș da și viața pentru asemnea casa. Râd eu apoi intru în living.

- Ai mai vorbit cu Dave? Mă întrebă deodată în timp ce arunca o privire prin frigider. Pui sau vită?

- Gătești? Întreb uimită.

- De asta te-am adus aici. Zâmbește el apoi scoate niște legume.

- Pui, te rog. Îi răspund deoarece aștepta să-i comunic alegerea mea în timp ce avea frigiderul deschis.