Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 15

      În dimineața următoare, atât mie, cât și lui Jacob ne strică somnul câteva bătăi puternice în ușă, urmate de soneria mult prea zgomotoasă. Îmi deschid ochii, privesc ceasul și acesta indica doar 8:30. Voiam doar să-l omor pe cel din exterior. Ochii mă usturau de la oboseală și erau foarte roșii, machiajul meu era întins pe toată perna lui Jacob, iar părul era foarte dezordonat.

      L-am lovit puțin pe spate pentru a se trezi. L-am anunțat că pare destul de urgent și am insistat să se ridice. A făcut-o după câteva minute bune în care adormise de mai multe ori. Șchiopătând a ajuns până la intrare și a lăsat persoana mult prea insistentă să intre.

— Te-am sunat de 10 ori! Ce dracu faci? Ți-am spus că la 9:30 trebuie să mergem să control. Ai făcut rost de bani?

— Am băut toți banii aseară.

— Poftim?! Vocea subțire și tonul ridicat o dădeau de gol pe Nicola. Nu știu ce să mai fac, nu știu cum să îți mai explic. M-am săturat de tine și de prostiile tale! În seara asta mergem la ai mei pentru a mă cere.

— Să fac ce? Măi fată, am hotărât ceva. Ce tot visezi aici? Doamne ferește, Nicola ...

— Nu mă vor ajuta cu nimic dacă nu ne căsătorim. Doar eu știu ce chin trăiesc cu ei așa. Mă tratează oribil. Ori asta, ori îi spun tatei că m-ai violat. O să facă orice pentru a te băga în închisoare.

— Pentru numele lui Dumnezeu! Ești efectiv dementă! Știi cine e în patul meu în această dimineață? Știi pentru cine aș face eu toate compromisurile astea pe care mi le ceri tu?

— Te-ai culcat cu vreo târfă?! Cine e? Țipă Nicola și încercă să ajungă până la dormitor.

        Din zgomotele făcute, se pare că Jacob o imobilizase. Câteva secunde au stat într-o liniște totală, până când s-a auzit cum a plesnit-o peste față. A scos un sunet scurt de durere apoi a tăcut. Mă panicasem fiindcă îl vedeam în stare de orice din acest moment. Am decis să merg la ei pentru a vedea ce se întâmplă.

— Jacob .. reușesc să spun imediat ce intru în living. Nicola era pe podea plângând, în timp ce el o privea rece de sus.

— Pentru asta ne lași baltă?! Începe iar să țipe. E copilul tău! Tu alegi orice curvă care îți cade în pat în locul copilului tău! Strigă printre lacrimi.

         Își strânsese pumnul și a reușit să nu mai scoată vreun cuvânt. M-a privit apoi a ajutat-o pe Nicola să se ridice. Eu împietrisem în pragul ușii și nu voiam să scot vreo vorbă pentru a nu înrăutăți situația și mai mult.

— Nicola, eu voi urma să plec din țară. I se adresează după ce ea se așază pe canapea. Ori accepți banii pe care ți-i voi trimite, ori nu te voi mai ajuta cu absolut nimic.

— Ești doar un laș. Nu îți asumi nimic, nu îți pasă de nimic! Noi avem nevoie de mai mult decât bani!

— Nu voi, ci tu. Ești doar o copilă egoistă care se gândește doar la ea, nicidecum la el. Ți-am spus că nu mă pot arunca în mai mult. Probabil povara asta o s-o car pe tot parcursul vieții, dar o spun cu mâna pe inimă că nu vreau acest copil.

— O să ne vedem în instanță, Jacob! Astea nu vor rămâne așa!

— Dacă asta te va face să mă lași în pace, dă-i bătaie. Du-te și fă o plângere împotriva mea. Spune-le că te-am violat! Chiar te rog! Țipă deodată și se îndreaptă spre intrare pentru a o da afară.

— Foarte bine atunci. Pregătește-ți un avocat bun de pe acum! Îmi aruncă o privire urâtă apoi își ia geanta și iese din apartament.

— Jacob ... de ce ai făcut așa ceva? Se va duce la poliție! Intervin și eu imediat ce închide ușa.

— Stai liniștită, nu am să primesc nimic. În cel mai rău caz, o să fie internată la nebuni.

— Va fi cuvântul tău împotriva cuvântului ei.

— Iubito, nu m-aș fi aruncat în gura lupului dacă nu eram sigur de asta. Am dovezi că nu a fost viol. Am mesaje de la ea după seara aia, am mesaje când îmi spune că nu a luat pastila, am martori care pot confirma că a tras de mine toată seara.

— Poate inventa orice, mie îmi este frică.

— Nu ai de ce, bine? M-am mai confruntat cu Poliția de multe ori.

— Și plecarea ta? De ce i-ai spus asta?

— Voiam să discut și cu tine acest subiect. Aș vrea să plec în Londra. Poate doar pentru un an sau nu știu ... simt că nu mai pot sta aici. Nici nu mai vreau, ce-i drept.

— Hei, doar pentru că s-a întamplat asta cu Nicola? Nu trebuie să te resemnezi, o să fie bine. Chiar tu mi-ai zis-o ..

— Parcă locul ăsta îmi poartă ghinion. Nu mă mai simt fericit aici, înțelegi? Miriam, Nicola și cine știe ce se va alege și de noi. Nimic nu este sigur în ceea ce ne privește.

— Nu-mi spune că după tot ce am îndurat până acum, vrei să renunți.

— Cred că e timpul.

— Nu crezi în noi, Jacob?

— Nici nu știu ce să mai cred. Totul este în ceață, când ne vrem, când nu. Chiar nu mai vreau să stau în această incertitudine continuă. Și pentru asta ... voi pleca săptămâna viitoare.

— Ești de-a dreptul nebun.