Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 13

       Odată ajuns la petrecere, Mike a parcat mașină în fața vilei unde se desfășura toată distracția și am intrat împreună. Era o gălăgie infernală și foarte aglomerat. Casa era plină de oameni, drept pentru care m-a luat de mână ca să nu ne pierdem unul de altul până la destinație. Ne-am făcut loc prin mulțime și am urcat la etaj unde erau strânși prietenii lui.

— Luci! Țipă Rosalia și se ridică de pe caneapa pentru a mă îmbrățișa.

— Bună! Îi răspund zâmbit apoi o analizez din cap până în picioare fiindcă băuse cam mult. Ești bine? O întreb și o ajut să se întoarcă pană la locul său.

— Da! Nu îți face griji!

         M-am așezat lângă ea și mi-am luat o bere de pe masă. Imediat și-a făcut loc și Mike lângă mine. M-a ajutat să-mi desfac berea și am ciocnit împreuna o sticlă. Rosalia râdea cu Nicolas în stânga mea, iar eu mai schimbam câteva vorbe cu fratele său. Nu era chiar atât de rău. Părea un tip chiar ok, dar nimic special. Nu m-aș fi mirat să fie la fel ca fratele său, să încerce să cucerească ceva pentru o noapte.

— Rosa, vreau să te întreb ceva. Îi atrag eu atenția lovind-o cu cotul ușor. L-ai văzut pe Jacob pe aici?

— Mhm, a coborât până afară înainte să ajungi.

— Se mai întoarce sau s-a dus acasă? Întreb fără să mă gândesc prea mult.

— Și-a scos piciorul din ghips și voia să se miște puțin. Cred că se întoarce.

— Merg să îmi iau ceva rece din frigider. Berea asta este destul de caldă. Îi anunț pe restul pentru a avea o scuză să cobor și eu.

— Îți aduc eu! Se oferă Mike odată ce mă aude.

— Vreau să merg și până la baie, mă duc eu. Mint și mă ridic pentru a scăpa cât mai repede de acolo.

        Cobor scările și încerc să găsesc ieșirea spre grădină. Îmi plimbam privirea pe la toți necunoscuții care ieșiseră să fumeze, poate poate îl zăream pe undeva. Mulțumită alinierii planetelor sau mai știu eu ce, l-am găsit într-un final pe un șezlong lângă piscină.

— Hei. Îl salut eu când ajung în dreptul său.

— Luciana? Ce cauți aici? Se ridică confuz. Ăm ... bună. 

— Am ieșit să iau puțin aer și te-am văzut aici. Îi zâmbesc și mă așez pe marginea șezlongului său. Nu știam că vei fi aici. Mi-a spus Mike.

— Nu prea aveam ce face în casă odată ce ai plecat, știi.

— Nicola unde este? A zis că ai venit cu ea.

— A plecat acasă. Era obosită. Îmi răspunde trist și vine lângă mine pentru a mă privi. Ți-am urmat sfatul, știi? Am acceptat treaba asta tâmpită.

— Și nu ești fericit?

— Bineînțeles că nu! Simpla ei prezență îmi strică starea. Cred că am să înnebunesc cât mai curând. Stau nopțile și mă gândesc în continuu. Habar n-am ce să mai fac ca să ies din asta.

— Hei, vei fi bine. Ai făcut cea mai bună alegere. Îi zâmbesc deși sufletul meu era în bucăți.

— Vrei să mai stăm de vorbă puțin la mine? Mi-ar fi de mare folos.

— Nu prea știu ce să zic, Jacob. Nu cred că ar fi în regulă. Îl privesc și încercam să-mi țin captive emoțiile.

— Ok, da. Nu te presez. Voiam să fie cu totul altfel. Te-aș alege oricând pe tine. Știi la ce m-am gândit?