Iubește-mă, Jacob!🔞

Capitolul 2

Eram obișnuită cu trezitul de dimineață din Boston pentru a-i pregăti lui Dave micul dejun iar acum, de când sunt în New York, mă trezeam degeaba. Totul era făcut de mătușa mea, Lia. Era o femeie mult prea bună pentru societatea în care trăia, era foarte calmă și calculată. Unchiul meu a părăsit-o când a aflat că este însărcinată cu Rosalia și acest lucru a maturizat-o destul de repede căci avea doar 19 ani pe atunci.

- O să-mi găsesc un job cât mai curând, Lia. Mă supără faptul că am revenit pe capul vostru.

- Cum să spui așa ceva!? Dacă nu aveam ce mânca, aș mai fi spus, dar așa .. ne descurcăm chiar bine. Nu îți face griji, bucură-te de vacanța de vară!

- Știi doar  că nu am să te ascult. Râd eu și iau un măr ca mai apoi să mă pregătesc pentru a merge să-mi fac transferul la facultatea de aici.

- Luci! Vino diseară cu mine! Tipă Rosa entuziasmată când intru în cameră.

- Ce tot spui? Unde să vin?

- Este o cursă diseară! Eu trebuie să merg și vreau să vii cu mine.

- Nu prea cred. Nu îmi plac lucrurile astea. Și să nu uităm că sunt la drept și ceea ce faceți voi pe acolo e cam ilegal. Râd și mă așez pe pat.

- O să te distrezi, garantez! Îți fac cunoștință cu toți de acolo. Serios .. nu vreau să stai închisă aici cu mama.

- Am de umblat azi. Nu cred că o să mai fiu în stare și pentru asta.

- Haide, te rog! Nu am mai petrecut timp împreună de mult și asta e o oportunitate foarte bună. Abia a început vara ..

- O să vin doar pentru a te face să taci!

- O, Doamne ! Ești genială. O să-ți fac eu ținuta căci, nu mă înțelege greșit, dar ești prea elegantă pentru ce va fi acolo.

- Sigur nu o să fie pe gustul meu .. uite, doar gândul că trebuie să mă prefac ceea ce nu sunt.

- Ne trebuie doar o altă ținută, nu o altă Luciana.

        I-am împrumutat mașina Liei pentru a termina mai repede treaba la facultate apoi m-am întâlnit cu Rosa în centru. Am căutat prin magazine toată după amiaza pentru a-i face pe plac verișoarei mele. Într-un sfârșit am căzut de acord pentru a cumpăra doar niște blugi care erau plini de rupturi, un tricou decoltat negru, o geacă de piele și niște shoes. Asta era total diferit de ce aș fi purtat în mod normal.

          Pe când eram la liceul din Boston, a trebuit să mă adaptez noii lumi de acolo. Așadar, mi-am schimbat stilul în cel mai elegant posibil iar asta mă caracteriza acum. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar reacționa prietenii mei din fostul liceu sau din facultatea de acolo dacă ar vedea cum o să mă îmbrac în seara asta.

- Nu ai idee cât de nerăbdătore sunt! O să arăți minunat! Oamenii de acolo vor fi foarte drăguți, nu ai de ce să îți faci griji. Oh, poate doar unul o să îți lase un gust amar, este destul de introvertit și arogant.

- Ce s-a întamplat cu el? Întreb deși mă concentram la drum.

- Nu pot să-l judec pentru asta, dar totuși, este o persoană destul de nașpa. Iubita lui a murit în urmă cu un an, știi.

- Asta explică multe, Rosa. Oamenii nu pot trece ușor peste ce au iubit.

- Și asta nu e tot. Familia fetei l-a învinovățit pe el în tot acest timp. Erau pe motocicletă, urmau să ajungă la o cursă dar nu știu ce s-a întâmplat. Nu a vrut niciodată să dea detalii despre accident.

- Nici eu nu aș vrea să vorbesc dacă mi s-ar întâmpla așa ceva. Acum mai participă la curse?

- Da, de fiecare dată vine. O cunoșteam foarte bine pe ea. Miriam o chema. Am încercat să-i fiu alături după moartea ei, dar nu a lăsat pe nimeni să-l ajute. A fost plecat după incident, cu toții am crezut că nu se va mai întoarce.

- Sigur a vrut să se liniștească, mai ales că toată lumea a aruncat vina asupra lui. Sunt sigură că a fost distrus și probabil încă este. Dar timpul o să-i vindece rănile.

- Poate pe tine o să te placă. Încearcă să discuți cu el în seara asta. Cred că ești pe aceeași lungime de undă cu el, Luci.

- Merg acolo doar să privesc. Nu vreau să mă bag și mai mult în asta. Oricum, asta este prima și ultima dată când o să vin cu tine. Zâmbesc către ea apoi virez la drepata pentru a parca mașina deorece ajunsesem acasă.

            Lia tocmai ce pregătea cina când noi am intrat pe ușa. Am salutat-o și mi-am continuat drumul către camera mea. Rosa era în spatele meu dar nu a intrat cu mine. Mă anunțase dinainte că merge să facă baie și să se pregătească pentru diseară. La 22 urma să vină Nicolas să ne ia și să ajungem la ruine.

- Te-a corupt să îi întâlnești prietenii? Râde Lia în timp ce îmi așează o farfurie cu plăcintă pe birou.

- Da, a insistat foarte mult. Oricum am prea mult timp liber și cred că ai avut dreptate totuși. Am nevoie de o vacanță. Îi răspund în timp ce mă machiam.

- Mereu când mă uit la tine, o văd pe Kelly. Semeni așa mult cu mama ta. Ar fi fost mândră de tine pentru ce ai reușit până acum, Luciana. Mi-aș fi dorit ca și Rosalia mea să fie atât de responsabilă și implicată precum ești tu.

- Este o adolescentă tipică, Lia. Aș fi vrut să am și eu timpul ei liber pentru a mă bucura de toate distracțiile din liceu, dar m-am axat prea mult pe învățat. Nu regret, dar ar fi fost frumos.