Capitolul 24: Vulnerabilitate

302 14 6
                                    

                                               Capitolul 24: Vulnerabilitate
                     “I didn’t breathe just to make sure you had enough air”

Am incercat cu disperare sa ma comport normal, si sa nu las incidentul indecent si complet scapat de sub control dintre mine si Blake, sa ne afecteze relatia strict profesionala. Depindeam de el, si ultimul lucru de care aveam nevoie, era sa deteriorizez si acea relatie de prietenie dintre noi. Insa, penibilul era inevitabil, pentru ca eu nu ma pricepeam sa atenuez situatii tensionate. Nu am stiut niciodata cum sa ma port normal in situatii stanjenitoare. Asa ca, ma temeam teribil de urmatoarea intalnire dintre mine si Blake. Ma plimbam emotionata prin intreaga lui casa, realizandu-mi scenarii mintale pentru a le interpreta. Vina ma chinuia teribil.

Ultimele ore, in asteptarea lui Blake au fost chinuitoare. Dar in momentul in care am auzit usa de la intrare deschizandu-se, rasuflarea mi-a fost taiata. Nu eram nici pe departe pregatita pentru o discutie cu el. Poate ca ar fi trebuit sa raman inchisa in camera mea si sa pretind ca dorm. Totusi, nu ma puteam ascunde. La cum ma cunosc, daca nu dau acum ochii cu el, il voi amana la nesfarsit, pana voi fugii din nou. Chiar sunt o lasa. Astfel, am tras aer in piept, si am iesit din camera, indrepandu-ma spre sufragerie.

-Hei ! m-a intampinat el, cu un zambet cald asternut pe chip. Intr-un fel, privirea lui ma calmase considerabil. Era acelasi Blake politicos si manierat care a fost pana acum. Slava Domnului ! Nu stiam ce m-as fi facut in cazul in care ar fi inceput sa se poarte diferit cu mine. 

-Hei ! i-am raspun eu, incercand sa-i returnez zambetul cald si placut. Fannings, pastreaza-ti calmul. Daca el nu deschide subiectul, nu o face nici tu ! eul meu interior incepea sa se razvrateasca si sa preai conducerea. Din punctul meu de vedere, era binevenit ! Habar nu aveam cum trebuia gestionata acea situatie.

-Ma gandeam sa comandam mancare chinezeasca. Ce zici ? discutia parea atat de banala si deloc corespunzatoare situatiei noastre actuale. Mancare chinezeasca ?! Acum cateva ore gemeam in biroul lui, iar acum vorbim despre mancare ? Bineinteles, idioato, preferai sa iti faca un scurt rezumat despre cum se plimbau mainile lui pe fundul tau? Daca stau mai bine sa ma gandesc, prefer sa nu am parte de comentariile subconstientului meu obraznic. Nu mi-e de prea mare ajutor, in niciun caz !

-Sigur...nu sunt cea mai mare fana a mancarii chinezesti, dar pot sa incerc. m-am fastacit putin, pentru ca nu ma simteam in ipostaza in care l-as putea refuza. Calmul lui ma dezarma. Nu puteam sa imi pastrez controlul asa cum o facea el. Intr-un fel, orgoliul meu se simtea ofensat. Eu eram aproape de o criza, iar el nu era nici pe departe tulburat de ceea ce s-a intamplat intre noi. Era frustrant, ma simteam nesemnificativa.

-E in regula, atunci putem comanda pizza. Poti sa comanzi tu ? Am nevoie sa ma schimb... am aprobat din cap, iar el a urcat spre camera lui. Discutii despre mancare. Minunat ! Discutam despre mancare, cand stomacul meu face tumbe numai la un simplu contact vizual cu el. Nu mi-e foame, nu am nevoie de nimic decat de o lamurire. Trebuia sa-mi ofere garantia ca lucrurile o sa ramana normale. Aveam nevoie sa ma linisteasca. Dar el era preocupat de mancare ! Evident, nu-i pasa cat sa-mi ofere o consolare. Consolare ?! Ca si cum te-ar fi violat... Spuneam cumva ca subconstientul meu nu mi-e de prea mare ajutor ? Rectific: nu ma ajuta deloc ! Mi-am scuturat capul de toate gandurile mustratoare, si am dat comanda pentru pizza. Spre surprinderea mea, am fost mai coerenta decat speram. Poate ca nu eram o cauza pierduta.

M-am instalat pe canapea, si am pornit televizorul, cautand un film sau o emisiune ce mi-ar putea distrage momentan atentia. Stateam comod, si aproape ca reusisem sa ma detensionez partial, dar cand l-am auzit pe Blake coborand scarile, toata stapanirea mea firava a fost spulberata. I-am arauncat o privire discreta, apoi am intors instantaneu capul spre televizor. Cred ca universul facea o conspiratie impotriva mea. Evident ca in acel moment stanjenitor de vulnerabilitate, eram atacata letal. Intr-un mod total atipic, Blake cobora scarile imbracat numai intr-o pereche de pantaloni de pijama ce atarnau lejer pe soldurile lui. Mi-am ordonat mental sa nu zabovesc prea mult cu ochii asupra abdomenului sau. Stiam ca ma inrosisem. O parte din mine era intimidata de trupul lui, iar o alta parte era furioasa pentru eram ferm convinsa ca o facea intentionat. Niciodata nu aparuse in fata mea cu vreo piesa vestimentara lipsa. Uneori imi lasa impresia ca era prea incordat, prea decent. Asadar, si lui Blake ii placea sa de joace cu fetele. Trebuia sa-l ignor. Imi tintuiam privirea in ecranul televizorului, chiar daca nu ma intriga deloc filmul ce rula. 

All or NothingWhere stories live. Discover now