All or Nothing

Capitolul 35: Sentimente

"Don't you think there is always something unspoken between two people?"  

Întotdeauna am fost de părerea că ce nu știu nu mă poate răni. Doar că, nu puteam să fiu ignorantă. Aveam nevoie să știu anumite lucruri. Am avut ghinion de a fi înzestrată cu o nemernică și obsedantă curiozitate. De aceea aveam atâta nevoie să îl cunosc pe David. Voiam să știu atâtea lucruri despre el. Să îmi împărtășească secretele lui, visele lui, să vorbească mai mult despre el și despre ceea ce vrea. Voiam să fie mai deschis în ceea ce privește comunicarea. Pentru că, deșii îl cunoșteam de atâta timp, aveam senzația că în esență, el rămânea tot un străin. Făceam mai mult sex decât să discutăm. Niciodată nu aveam conversații prea intense, și când aveam, sfârșeam prin a ne certa. Aveam nevoie să îmi vorbească. Așa că, indiferent ce urma să aflu, aveam nevoie să știu. Astfel, m-am făcut mai comodă în pat și l-am îndemnat să vorbească:

- E mai complicat. Grace mi-a fost un sprijin mulți ani. Poți să îi zici un fel de psiholog. Am crezut că ea e ceea ce am nevoie. Grace a fost mereu echilibrată și la locul ei. Era stabilitatea de care aveam nevoie. Însă, am constatat că nu asta îmi doream. Ai apărut tu și mi-ai demonstrat că îmi place nesăbuința mai mult decât vreau să recunosc. Mi-am dat seama că raționalul mă plictisește. Eram frustrat și enervat de felul în care îți trăiai tu viața și curajul cu care te avântai spre necunoscut, în timp ce eu nu făceam decât să respect tiparele. confesiunea lui David era de-a dreptul sinceră și mă făcea să simt un copleșitor sentiment de satisfacție. Dar încă nu eram lămurită. Părea că încearcă să mă măgulească, să îmi distragă atenția, voia să evite o discuție prea aprofundată pe această temă. Așa că am insistat:

- Tot nu mi-ai spus cine e Grace, mai exact. Și...fii concis, te rog. Măcar o singură dată treci la subiect, David. mă surprindea și pe mine răceală din propriul glas. Nu intenționam să fiu ostilă față de el. Nu asta era soluția. David ar fi devenit defensiv foarte repede și ar fi bătut în retragere până ar fi abandonat discuția. Așa că, am încercat să îndulcesc situația, mângâindu-l ușor pe mâna. El oftă resemnat și continuă:

-Grace a fost iubita mea. Asta vrei să auzi? Miranda, credeam că ești conștientă că nu ești prima fată din viața mea. nu mă așteptam la o asemenea răbufnire din partea lui, și cu atât mai puțin, nu mă așteptam să îmi reproșeze într-un mod atât de grosolan acel lucru. Da, eram conștientă că nu eram prima fată din viața lui. Dar încă speram că pentru mine simțea ceva diferit.

- Nu, David. Doar că, ce e în neregulă cu faptul că vreau să aflu câte ceva despre tine? am întrebat cu blândețe, detașându-mi tremurul din voce. Nu îmi plăcea încotro se îndreapta discuția. Eu aproape că mă resemnam, iar el devenea iritat.

- Atunci, de ce nu mă poți întreba chestii normale, gen: " care e filmul meu preferat " sau " ce părere am despre sistemul de învățământ " sau " ce aș face pentru o lume mai bună "? își retrase mâna dintr-a mea și îi vedeam maxilarul încleștat și cum vena de la gâtul lui pulsa proeminent.

- Pentru că nu au nicio relevanță. Cu ce m-ar ajuta să te cunosc o informație despre părerea ta legată de sistemul de învățământ actual? Ești absurd.

- Te-ar ajuta să știi cât de mult îmi pasă de educație și de cultură. Și ai realiza că nu sunt un idiot.

- David, știu că nu ești un idiot. de data asta, afirmația îmi ieșise șoptită, dar el o auzise, însă, nu își schimbase duritatea din privire și nici pe cea din glas.

- Ei bine, mă tratezi ca pe unul. se ridică brusc din pat și începu să scotocească prin dulapul lui. Se dezbracă de tricourul negru și ușor lălâi pe care îl purta în casă, dezvăluindu-i spatele ferm și bine făcut, care, în alte circumstanțe m-ar fi făcut să zâmbesc obraznică. Imediat își luă un hanorac gros și o pereche de blugi. M-am ridicat în șezut din pat și i-am spus pe un ton scăzut: