All or Nothing

Capitolul 8: Greșeala

                                         Capitolul 8: Greseala

       “ Poate ca este o decizie proasta, dar…la naiba ! Este decizia mea ! ”

 

Chiar cand incepeam sa ma impacientez si mai mult…David a oprit in sfarsit masina. Presupuneam ca ne-am fii aflat in centrul orasului. Zona era una foarte populata si oamenii erau intr-o continua activitate. Socul meu a fost unul evident. Ma asteptam sa ma duca in cine stie ce salbaticie, dar… ma aflam intr-un loc destul de aglomerat.

-Haide…ai de gand sa te holbezi toata ziua la oameni ? mi s-a adresat el…destul de artagos. Daca ma gandesc mai bine…il preferam mai degraba cand era tacut.

-Aruncam si eu o privire. Unde ne grabim atat de mult ? l-am intrebat eu incercand sa par mai putin tulburata de schimbarea peisajului.

-Daca o sa te deplasezi…ai sa vezi ! Misca-te ! aparent…nu era posibila nicio conversatie cu el. Am revenit la tacerea care ne dominase toata dimineata. David o lua inainte…si mergea foarte repede. Nu verifica daca tineam pasul cu el…sau daca il urmaream. Ma straduiam din rasputeri sa nu il pierd si mergeam in spatele lui…intr-un usor pas alergator. Nemernicul ! Daca avea chef sa facem jogging dimineata, ar fi trebuit sa ma anunte sa ma echipez corespunzator. Ahhh…aveam prea multe pretentii. Dupa ce am traversat cateva strazi si am ocolit diverse cladiri am ajuns intr-un parc. Zona era una incredibila ! Cine ar fii crezut ca pot fii inconjurata de natura in centrul unui oras aflat in plina dezvoltare industriala. Presupuneam ca acel parc era refugiul multora. In acel loc puteai gasii liniste…aer curat… oameni linistiti. Lacul arata splendid in lumina soarelui. Pentru o zi monotona de octombrie, soarele stralucea foarte puternic. Facea ca totul sa para atat de stralucitor. Iarba era uscata…si foarte bine ingrijita. Eram atat de tentata sa ma intind acolo. Dar…nu puteam sa fac nimic. David nu intentiona sa se opreasca…iar eu eram destul de in urma. Am alergat usor pentru a-l prinde din urma.

-Daca nu te tii dupa mine…risti sa ramai aici. Poti venii in alta zi sa lenevesti in parc. Pentru azi, avem alte planuri. era la fel de rautacios. Care era problema lui ?

- Corectie: tu ai alte planuri ! Eu doar ma tin dupa tine, ca un catelus ascultator. Apropo: esti cel mai groaznic stapan ! i-am spus incercand sa par cat mai serioasa. Dar…el nici nu m-a luat in seama. Nici macar nu s-a straduit sa-mi dea o replica buna. Doar a pufnit iritat si si-a continuar mersul grabit. Undeva…la iesirea din parc…se afla o cladire de dimensiune medie. Am crezut ca vom fii nevoiti sa ocolim inca o data…dar…David a intrat relaxat inauntru. Bineee…ar trebuii sa incep sa ma panichez ? L-am urmat sfioasa, iar in interiorul cladirii…la un birou, statea o doamna inaintata in varsta si rasfoia cateva carti. Nu parea dubioasa. Imediat ce David s-a apropiat de biroul acesteia, femeia si-a ridicat privirea si pe fata acesteia s-a asternut in zambet calduros.

- Dave ! Scumpule ! A trecut ceva vreme de cand nu te-am mai vazut. Incepusem sa-mi fac griji ! aparent, il cunostea destul de bine pe artagosul meu ghid. Modul foarte prietenos in care l-a intampinat imi dadea acest indiciu. Iar, el, la randul lui, parea foarte relaxat in preajma acestei femei.

- Imi cer scuze, doamna Harris. Am avut o problema. a accentuat cuvantul “ problema “ si s-a uitat in directia mea. M-am incruntat la el, si apoi, am observat privirea asa zisei doamna Harris atintita in directia mea. Abia dupa remarca lui David, a sesizat prezenta mea. Invizibila ca de obicei, Miranda ! 

- Oh ! Ti-ai adus si prietena ! batrana ma trata cu cea mai rece si indiferenta privire. Am incercat sa evit contactul vizual. Aveam impresia ca…daca privirile ar putea ucide…as fii fost de mult in mormant. Ma nedumerea ura din ochii acelei femei. Am facut ceva gresit ? Am incercat sa dau vina pe faptul ca femeia o fii vreo fanatica religioasa, si se simtea ofensata de stilul meu vestimentar.