Capitolul 22: Spontan

386 16 5
                                    

                                                        Capitolul 22:
                              “Know this:  you can start over, each morning.”

Ma simteam penibil dupa ce s-a intamplat cu mine si David. Ma simteam ca si cum i-as fi permis sa-mi calce mandria in picioare. Orice contact as fi avut cu ratiunea, a fost inlaturat din momentul in care el si-a presat buzele de ale mele. Ma detestam pentru ca i-am permis sa ma manipuleze atat de usor. Mi-am promis ca nu il voi mai lasa sa ma domine. Nu mai voiam sa-i ofer o asemenea satisfactie. Stiam ca pentru el nu insemnam nimic. Eram doar pustoaica pe care o tachina, si incerca sa o faca extrem de confuza. Avea o placere sadica in a ma face sa sufar. Trebuia sa pastrez distanta. Trebuia sa plec inca din clipa in care a ajuns in local. 

Capul meu era invadat de ganduri, si detestam starea pe care mi-o genera. Eram apasata de vinovatie, si de repulsie asupra propriei persoane. Mergeam la un pas alert, sperand ca voi ajunge acasa inaintea lui Blake. Nu-mi doream sa fiu nevoita sa ii dau vreo explicatie. Si el imi sugerase sa il tin la distanta pe David, chiar si pe Erika. Insa, acest lucru era mult mai greu decat m-as fi asteptat. Erika imi era prietena, si ii eram recunoscatoare pentru ceea ce facuse pentru mine. Faptul ca ma mutasem la Blake, parea o tradare, insa ea nu parea deranjata de acest lucru. Si pe moment, eram linistita stiind asta. 

Cand am ajuns in complexul de locuinte luxoase, m-am indreptat direct spre casa lui Blake, incercand sa ingnor privirile ce imi erau aruncate. Nici nu voiam sa analizez ce fel de pareri aveau vecinii lui despre mine. Probabil ca reputatia lui Blake avea sa se deterioreze din cauza faptului ca locuia cu o pustoaica de 17 ani. Vinovatia incepea sa ma apese si mai tare. 

Cand am intrar in casa, acesta inca nu era prezent. Am rasuflat usurata, si m-am indreptat spre camera mea, cu intentia de a ma schimba in pijamalele, si de a ma cufunda intr-un somn adanc si linistitor. Aveam nevoie de putina relaxare, si sa imi alung toate gandurile neplacute ce ma mustrau constant. 

Cand am intrat, privirea mi-a cazut pe silueta lui Blake. Baiatul statea intins pe patul meu, si privrea absent  tavanul. Am inghitit in sec, stiind ca urma sa dau cateva explicatii cat mai detaliate. Cand ma observa, imi zambii amuzat, ca si cand ar fi stiut totul. Am oftat resemnata, si m-am asezat langa el, pe marginea patului, el nemiscandu-se din pozitia lui.

-Te-ai distrat? ma intreba el, incercand sa isi retina un zambet. Era un baiat atat de dulce, si de matur. De ce nu l-am cunoscut prima data pe Blake ? Poate ca lucrurile ar fi stat diferit. Poate ca nu m-ar fi demoralizat asa cum a facut-o David. "  Miranda, aberezi ! " imi striga constiinta mea. Si adevarul acesta era. Chiar daca ne-am fi cunoscut in alte conjuncturi, cu siguranta nu am fi putut ignora diferenta de varsta.  

- " Distractie " ... Nu este tocmai un termen pe care l-as folosii. Am fost doar sa o vad pe Erika. i-am raspuns eu, ridicand din umeri, incercand sa par aparent indiferenta. Nu aveam de gand sa par foarte afectata. I-as fii dat ceva de banuit, si mi-ar fii cerut mai multe detalii. Iar eu chiar nu intentionam sa il aduc pe David in subiect. 

-Hmmm... a mormait el, continuand sa tintuiasca tavanul cu privirea. Nu stiam daca o facea intentionat pentru a nu se uita la mine, dar ceva imi spunea ca nu imi doream un raspuns. Am vrut sa ma ridic de pe pat, dar acesta imi prinse incheietura, si imi facuse semn sa ma intind langa el. Era destul de incomodanta ideea de a sta langa Blake, in acelasi pat... imi parea ceva prea intim. Daca il refuzam, as fi parut cu adevarat imatura si speriata. Asa ca m-am supus.

-De ce esti atat de incordata ? Doar nu crezi ca te-as certa pentru ca ai iesit. Nu esti prizoniera, Mira. el chiar credea ca motivul pentru care eram tensionata se datora unei potentiale mustrari din cauza unei iesiri spontane ?  Avea idee ce impact avea asupra mea? Am ridicat inca o data din umeri, si mi-am ascuns capul in perna, pentru a imi ferii roseala din obraji, de ochii lui. Il simeam cum rade discret, dar apoi i-am simtit mana, jucandu-se cu parul meu. Era un sentiment placut, asa ca am profitat de aceasta ocazie, lasandu-l sa ma rasfete. 

Doamnee !! Va multumesc pentru 4000 de lecturi <3
Avand in vedere ca sunt o incepatoare pe wattpad, asta chiar inseamna mult pentru mine :3
Multumesc inca o data ! ^.^
Si iertati-ma pentru ca postez asa rar si haotic :"> :))) 

All or NothingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum