Trandafirul Din Mlaștină

15. Eram perfecți!

Voiam să sar pe el.

Drace, voiam să sar pe el şi să îl sărut, aşa ud şi murdar cum era, dar nu mi se păruse niciodată mai sexy.

I-am cuprins gâtul cu braţele mele, el m-a strâns mai tare.

— Dar recunosc că m-am speriat îngrozitor, mă bucur că eşti bine.

Buzele lui erau încă la urechea mea, s-a aplecat şi mai mult şi m-a sărutat pe gât.

— Încă sunt şocat că te-ai ţinut atât de tare, deşi ai ţipat.

M-am tras înapoi şi l-am lovit cu palmele în piept.

— Am ţipat când animalul ăla a rupt gratiile şi era să te înhaţe. Numai un cadavru nu ar fi ţipat.

A rânjit drăceşte şi a ridicat din umeri.

— Aşa o fi, dar pariul era altfel. Sub niciun fel de circumstanţe nu o să...

L-am lovit iar şi a început să râdă. M-am apropiat de el până când aproape ni s-au lipit nasurile.

— Îndrăzneşte să nu vii la liceu, Cain Brox, şi o să ai parte de ceva mult mai dureros decât gura unui aligator.

— Cum ar fi? a rânjit drăceşte.

Mi-am ridicat colţurile gurii, dar nu am apucat să îl ameninţ mai departe, Michael a pornit din nou motorul şi a întors barca. Îl simţisem strângând lanţuri în tot timpul ăsta, dar fusesem prea ocupată cu Cain.

M-a prins de mână şi ne-am întors spre cuşcă. Arăta îngrozitor cu gaura aia imensă în ochi şi cu gura plină de sânge. Oricât de monstruos părea, era o fiinţă. Fusese chinuit, capturat şi ucis pentru bani, dar încercam să nu mă gândesc la asta. Erau oricum foarte mulţi vânători prin zonă, uciderea aligatorilor era bine plătită, pentru că se înmulţiseră, dar uciderea lor cu o puşcă era mult mai simplă decât capturarea.

— O să îi scadă preţul pentru că l-ai ucis? am întrebat.

— Da, dar nu foarte mult, asta dacă Michael reuşeşte să îl livreze cât mai repede. Nu l-aş fi omorât dacă aş fi avut altă alternativă, dar era prea mare şi avea să rupă cuşca până îşi făcea tranchilizantul ăla amărât efectul.

— De ce nu folosiţi ceva mai puternic? Oricum s-a rănit destul de tare şi singur.

— Nu e doar vorba de rană, ci de muşchii lui, de piele. Îşi schimbă textura atunci când e tranchilizat complet, chiar mai tare decât atunci când e mort.

— De asta sunt jupuiţi de vii?

Cain a aprobat din cap.

— Ăsta e unul dintre motive, dar cel mai important este timpul de transport. Dacă animalul trebuie să ajungă undeva foarte departe, pielea o să se deterioreze foarte repede fiind cadavru. Trebuie băgat la gheaţă, dar nici asta nu salvează prea multe. Viu e mult mai greu de transportat, dar ajunge la destinaţie în perfectă stare.

A strâmbat din nas, era clar că îl frustra asta.

— Urăsc să îi ucid, a spus mult mai încet, aproape ca o şoaptă. S-a aplecat pe vine în fata cuştii şi a întins mâna printre gratii.

— Nu e ca şi cum nu sunt conştient că îi trimit la chinuri îngrozitoare înainte de moarte, dar urăsc când sunt eu cel care le ia viaţa.

Mi-am lăsat capul pe umărul lui, convinsă că trebuia să lupt pentru ce îmi propusesem. Trebuia să lupt pentru Cain şi întoarcerea lui la liceu, oricât de puternic era fizic, locul ăsta nu era pentru el.