Trandafirul Din Mlaștină

21. Sunt mai puternică decât crezi

21. Sunt mai puternică decât crezi

Cain a izbit uşa cu piciorul şi s-a închis cu o bubuitură. Am rămas în beznă, încă râzând ca doi idioţi, apoi am auzit un sunet ce mi-a zbârlit imediat pielea. Era chiar mai periculos decât cel al unui aligator.

Lângă mine, Cain şi-a revenit mai repede şi s-a întors imediat pe burtă.

— Who, Aanya, noi suntem! a spus repede, privind o siluetă întunecată din spatele nostru. M-am întors şi eu repede pe burtă, vedeam doar strălucirea ameninţătoare şi metalică a puștii ce era îndreptată spre noi. Mi-a stat inima în loc.

— Cain? a făcut vocea ei şocată, apoi s-a mișcat şi a aprins o lampă de pe măsuţa de cafea. S-a uitat cu ochii mari la amândoi.

— Rose?

Probabil nu era aşa uşor să mă recunoască, având în vedere ce aveam pe faţă. Am zâmbit ruşinată. Abia atunci a lăsat arma jos.

— Copii tembeli, m-aţi speriat de moarte. Era să vă împuşc pe amândoi! Şi-a trecut mâna prin păr, era la fel de speriată ca noi, Cain a râs uşor şi s-a ridicat de la podea, apoi m-a ajutat şi pe mine. Aveam noroi şi între dinţi.

— Ne pare rău că te-am speriat, am auzit nişte sunete afară şi de asta am dat buzna aşa, am explicat eu, încă ruşinată. Ea a ridicat o sprânceană, acum era amuzată. A lăsat puşca aia jos şi s-a sprijinit cu cotul de ea. Dumnezeule, era enormă, părea capabilă să îl spulbere şi pe Gorgos. Am înghiţit iar în sec, slavă cerului că Aanya nu trăsese instinctiv.

— Să întreb de ce arăţi amândoi de parcă v-aţi luptat corp la corp în noroi?

— Cam asta am făcut, am glumit eu, ca să nu creadă că făcusem altceva, Aanya a început să râdă, apoi s-au auzit scâncete de bebeluş şi a zbughit-o din sufragerie fără alt cuvânt.

Am privit în urma ei, apoi am tresărit când am simţit răsuflarea lui Cain pe obrazul meu.

— Du-te tu prima la baie.

Avea vocea serioasă, amuzamentul se terminase. Am dat din cap şi m-am îndreptat spre baie, dar parcă aş fi călcat pe cuie.

Nu voiam să intru în camera aia. Chiar nu voiam. Holul era luminat, nu şi baia. Am preferat-o aşa. Am lăsat uşa deschisă şi m-am îndreptat spre chiuvetă, sub nicio formă nu voiam să mă uit la cabina de dus, să îmi amintesc ce se întâmplase aici. Să îmi amintesc ce fusesem eu şi Cain.

Am închis ochii şi am strâns marginea chiuvetei între degete.

Curăţă-te puţin şi pleacă de aici.

Mi-am dictat şi m-am apucat imediat să execut ordinal, doar că nu era uşor, pentru că eram praf. Hainele îmi erau pline de noroi şi nu aveam nicio şansă să mă curăţ într-o chiuvetă.

Nu intram în duşul ăla nici de urma să îmi cadă pielea de pe mine.

M-am dezbrăcat de hanorac şi l-am aruncat lângă chiuvetă, cel puţin pe sub el eram OK. M-am spălat pe mâini, pe faţă şi pe par cât am putut de bine.

Un ciocănit uşor m-a făcut să tresar, apoi lumina s-a aprins. Aanya era în uşă.

— Scuze, nu am vrut să te sperii, m-am gândit că ai nevoie de nişte haine curate.

Privindu-mi blugii, mi-am dat seama că nu puteam să o refuz, era imposibil să îi mai curăț. I-am zâmbit şi le-am luat.

— Mulţumesc, Aanya.