Altfel...dar totuși el

Capitolul 33

Christian

Visez. Nu, nu visez. Megan chiar e a mea, chiar mă iubește și la fel de mult o iubesc și eu. Seara trecută, mai bine spus noaptea trecută a fost perfectă. Nu credeam că după despărțirea de Anna, voi găsi o persoană atât de minunată ca și Megan care să mă facă să mă îndrăgostesc așa de repede, dar atât de intens.

Mă întorc în pat și o caut pe Megan cu mâna. Îmi deschid ochii și observ că nu este în pat, nici în cameră. Soarele strălucește afară, iar camera e inundată de razele lui. Mă ridic în capul oaselor și mă concentrez să aud ceva. Mă dau jos din pat și mă îmbrac, iar în timpul acesta aud niște voci. Mă uit la ceas și văd că este de abia șapte fără un sfert. Cine o fi venit acum la ora asta? Mă gândesc că s-ar putea să fi venit fratele ei, dar îmi amintesc că Megan a spus că va veni doar săptămâna viitoare. Nedumerit, deschid ușa dormitorului și ies pe hol. Cu cât mă apropii de scări, cu atât vocile sunt mai clare. Ajung în dreptul scărilor și când mă uit la parter simt că înnebunesc.

Anna și Megan stau față în față și se ceartă. Nu-mi vine să cred că Anna a îndrăznit să se mai apropie de Megan după ce i-am spus să nu o mai facă. Dau să cobor scările, dar conversația lor îmi atrage atenția și rămân la loc ca să le ascult. Vreau să aflu de ce a venit Anna la ora asta la Megan. Dacă voi coborî cu siguranță vor înceta să vorbească. Dar când decid să stau acolo și să le ascult, știu că voi regreta amarnic.

- Ce e în capul tău? Se răstește Anna la Megan. Cum îndrăznești să nu-mi asculți ordinele? Spune ea gesticulând violent.

Ce? Despre ce ordine vorbește? Simt că deja capul începe să mi se învârtă.

- Îmi pare rău, dar... Începe Megan, dar Anna o întrerupe.

- Niciun dar. Ți-am spus să îl faci să se îndrăgostească de tine, nu și invers. Spune ea nervoasă.

Nu pot să cred ce aud. Nu este adevărat. Mă ciupesc ca să mă asigur că visez, dar asta e realitatea. Cum a putut Anna să facă așa ceva? Cum a putut Megan, Megan de care m-am îndrăgostit lulea și care la rândul ei s-a îndrăgostit de mine, să facă așa ceva? Sau poate totul a făcut parte din jocul lor. Simt că pieptul îmi ia foc și nu mai pot să ascult niciun cuvânt din ce vorbesc. Cobor scările fără să clipesc și simt cum durerea și arsura din piept se accentuează pe măsură ce mă apropii de ele.

- Christian? Spune uimită Anna când mă vede.

Mă opresc la un metru distanță de ele. Când Megan se întoarce și mă vede, rămâne cu ochii mari. Nu-i vine să creadă.

- C-Christian? Se bâlbâie Megan.

- De ce vă mirați așa că mă vedeți? Spun eu, gesticulând.

- Christian, eu... Pot să-ți explic. Începe Megan și lacrimile încep să-i șiroiască pe obraji.

În acel moment simt ceva ud și fierbinte pe obrajii mei. Lacrimi. Nu-mi vine să cred că Megan a făcut așa ceva.

- Ce să-mi explici? mă răstesc eu. Ce poți să-mi explici Megan? Că ați complotat ca să mă faci să mă îndrăgostesc de tine? Da! Ați reușit! Ai reușit, Megan. Sunt îndrăgostit de tine mai mult decât îți poți imagina! De aceea mă doare acum ca dracu'! De ce, Megan? De ce, Anna? De ce ați făcut asta? De ce v-ați bătut joc de sentimentele mele și de mine?

Simt că îmi arde gatul și nu mai pot vorbi. Sunt atât de distrus. Aveam momente când mă gândeam cum de Megan, o fată atât de specială, s-a îndrăgostit de mine, dar niciodată nu m-am putut gândi la așa ceva.

- Christian! Vreau să știi că la început făceam asta pentru Anna, dar din prima seară pe care am petrecut-o împreună m-am îndrăgostit și eu de tine. Am vrut să-ți spun tot adevărut aseară, dar n-am putut când am văzut cât de fericit erai, eu... Îmi pare foarte, foarte rău, Christian! Acum chiar te iubesc! Știu că ceea ce am făcut e de neiertat, dar te rog, te rog să nu mă părăsești. De când te-am întâlnit viața mea este atât de frumoasă, tu mi-o faci mai frumoasă! Spune plângând și se apropie de mine ca să mă prindă de mâini, dar eu mă îndepărtez imediat.

Nu pot să o ating. Anna stă și ne privește de parcă ar fi la film și când observă că mă uit insistent la ea cu ochii roșii și plini de lacrimi, îmi spune:

- Christian, eu.... Știu cât de mult te-am rănit când ne-am despărțit și am crezut că mi se rupe sufletul în două pentru că sufereai din cauza mea. De aceea am contactat-o pe Megan ca să te facă să mă uiți! Christian, eu voiam să te ajut. Să te fac să mă uiți pentru că nu puteam să te văd suferind.

- Ajunge, Anna... Spun calm. Poate prea calm, dar nu mai am energia necesară să mai strig. Mi s-a scurs toată energia odată cu aflarea acestor vești.

Nu pot să cred că destinul îmi joacă astfel de jocuri.

- Megan... Dacă așa te cheamă, răspunde-mi sincer la o singură întrebare. Spun încet. Tot ce am trăit împreună, tot ce mi-ai spus despre tine a fost.... a fost adevărat? Sau a făcut parte din acest joc? Spun eu și simt cum capul îmi zvâcnește. Durerea și arsura din piept se accentuează și mai tare atunci când Megan îmi răspunde:

- Christian.... Nu te-am mințit. Nu aș fi putut face așa ceva.

Dar în acest moment mintea mea refuză să o creadă. Dacă a reușit să mă facă să mă îndrăgostesc de ea, cu siguranță ar fi putut să mintă în legătură cu identitatea ei.

Atât am avut să aflu. Nu mai pot sta o secundă aici.

- La revedere, Megan. Spun și o lacrimă îmi arde obrazul.

- Christian... Te rog, nu pleca! Te rog!

Încearcă să mă oprească, dar nu reușește. Ies din casă și urc în mașină. Megan fuge către mașină și începe să bată cu pumnii în geamul din dreptul meu, plângând. Pornesc motorul și o las pe Megan și pe Anna în urmă. Când ies de pe stradă spun atât de încet încât nici eu nu mă aud:

- Te iubesc, Megan.