Altfel...dar totuși el

Capitolul 27

Christian

Sunt în drum spre Megan și am prins aproape toate semafoarele roșii. Viața continuă să își bată joc de mine. După discuția cu mama la telefon, am terminat de scris cursul de azi și după nu mi-a mai rămas timp și pentru altceva decât să fac un duș rapid și să mă pregătesc de petrecere. M-am îmbrăcat de data aceasta în niște blugi negri, o cămașă gri și niște pantofi negri. Nimic deosebit.

Sunt nerăbdător să o văd pe Megan, chiar dacă nu am mai văzut-o de azi dimineață, deja îmi e dor de ea, de prezența ei. De la acel eveniment din piscină când era cât pe ce să ne sărutăm, am stat și m-am gândit serios la noi. La cum ar fi, dacă ar funcționa relația noastră. Am stat și analizat și am ajuns la concluzia că da, o plac pe Megan, o plac foarte mult și cred că pe zi ce trece mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de ea. Poate că nu ne cunoaștem atât de bine, cu siguranță mai avem de descoperit lucruri unul la celălalt, dar tot ce am descoperit până acum la ea îmi place, îmi place zâmbetul ei, ochii aceia verzi, altruismul ei, sinceritatea, râsul ei, îmi place că mă face fericit, îmi place că mă face o persoană mai bună, îmi place că mă face să vreau să fiu mai bun pentru ea.

Un claxon din spate mă trezește la realitate când semaforul se schimbă în verde și o iau din loc și cotesc pe strada pe care locuiește Megan. Mă apropii de casa și parchez chiar în fața ei. Stau un minut să mă gândesc dacă să cobor și să sun la soneria de la intrare sau să o aștept aici. Mă hotărăsc să cobor și mă îndrept spre ușa de la intrare. Vremea se menține destul de plăcută pentru sfârșitul lui octombrie. Ajung la ușă și sun la sonerie. După nici două minute, aceasta se deschide și în prag apare Megan. Uau! E atât de frumoasă. Deschid repede gura ca să o complimentez, dar cuvintele parcă mi-au rămas în gât.

- Megan, arăți...Uau! Mă bâlbâi eu. Ești foarte frumoasă. Reușesc să rostesc până la urmă.

Megan își mușcă buza de jos, semn că s-a emoționat, iar obrajii îi sunt mai roșii decât acum un minut.

- Mulțumesc! Spune și ea emoționată. Nici tu nu arăți mai prejos, mă complimentează ea.

- Nu mai spune, îți place? Zic eu râzând.

- Da, zice și râde și ea.

Stau și o privesc pe fata asta atât de frumoasă din fața mea care este îmbrăcată într-o fustă neagră de piele care e chiar scurtă acum că o văd mai clar, dar care îi vine perfect pe soldurile și coapsele ei, iar sus are un corset negru cu puțină dantelă care îi scote în evidență pieptul perfect. La gât are un lanț de argint atât de subțire, simplu, iar în picioare are o pereche de sandale negre cu toc. Părul de un șaten deschis îi este prins într-o coadă la spate și îi lasă umerii dezveliți. Când îi privesc umărul drept observ pentru prima dată că Megan are un tatuaj chiar acolo. Este o linie simplă care formează conturul unei inimi micuțe. Arată superb. Ea este superbă.

- Ești gata de petrecere? O întreb eu repede înainte să își dea seama că mă holbez la ea.

- Da. Mai trebuie să îmi iau geanta și putem pleca. Mă anunță ea și în următoarea secundă dispare din fața mea ca să își ia geanta. 

După un minut reapare în pragul ușii, gata de plecare. După ce încuie ușa cu cheia, ne îndreptăm spre mașină. Când ne apropiem, simt nevoia de a face un gest drăguț pentru fata asta frumoasă, așa că mă îndrept spre locul din dreapta a șoferului și când ajunge lângă mine, îi deschid ușa.

- Oh, dar mulțumesc. Ești un gentleman. Spune ea teatral și își duce mâna la piept chicotind și nu mă pot stăpâni nici eu de la a surâde la auzul replicii ei.