Altfel...dar totuși el

Capitolul 2

Christian

Este o zi de octombrie frumoasă și caldă în care soarele domină pe bolta cerească. Drumul până la facultate este lung, iar mama mai rupe tăcerea din când în când întrebând-o pe Anna cum e la facultatea de medicină, iar eu stau și ascult. Anna este destul de tăcută și tot drumul abia dacă s-a uitat la mine de câteva ori.

Ajungem într-un final la facultate și nu pot sa observ decât mulțimea de studenți care năvălesc în clădirile uriașe. E atât de multă lume, fel de fel de tineri împreună cu părinții lor. Nu îmi pot lua ochii de la clădirile din fața mea care mă intimidează cu mărimea lor, cu aspectul lor splendid. Sunt niște clădiri cu o arhitectură aparte, sunt corpuri care par mai vechi, dar totodată bine întreținute, și unele construite integral din sticlă. Arată superb.

- Îți place? Mă întreabă Anna aducându-mă înapoi pe planeta Pământ.

- Dacă îmi place? E genial! Exclam eu și ea îmi zâmbește sincer.

Când i-am spus Annei că am intrat la facultate, ea s-a bucurat foarte mult pentru mine, ea a fost prima persoană care m-a susținut și care a crezut în mine. Îi zâmbesc și eu la rândul meu și îi cuprind mâna în a mea și continuăm să ne plimbăm prin împrejurimile facultății. Mama ne urmează în spatele nostru, fiind ocupată cu telefoanele pe care le primește de la muncă. Mă uit la ea și îi zâmbesc, iar ea face la fel. După ce vedem tot ce puteam vedea prin campus, sau așa cred eu, hotărâm să plecăm în căutarea câminelor pentru a mă instala în cameră.

Găsim destul de ușor căminul unde sunt cazat, fiind la doar două sau trei străzi depărtare de facultate, iar acest lucru mă încântă.

Mergem spre camera unde voi sta și simt că am emoții. Deschid ușa și văd doi tipi care stau de vorbă și care își desfac bagajele. În următoarea secundă unul dintre ei se uită la mine.

- Hei! spune cu un zâmbet pe față.

- Salut! spune și celălalt.

La prima impresie cred că o să mă înțeleg bine cu ei, poate o să fim chiar prieteni. Observ că unul dintre ei are brațul stâng plin cu tatuaje colorate.

- Salut! spun cu un zâmbet pe buze. Ce faceți?

- Acum am ajuns. Spune tipul cu tatuaje făcând semn că desface bagajele. Eu am terminat, ne vedem mai târziu, spune și iese din cameră.

Camera arată bine. Nu este foarte mare, e numai bună pentru a încăpea cu ușurință trei persoane: trei paturi, fiecare cu câte o noptieră, o masa mare în mijlocul camerei, două ferestre care luminează camera, două dulapuri încăpătoare și cireașa de pe tort, o baie. Avem baia chiar în camera, ceea ce mă bucură enorm. Mă îndrept spre patul meu ca să-mi las bagajele.

- Hei, cum te cheamă? întreabă celălalt băiat cu păr negru.

- Christian. Pe tine?

- Mike. Spune și dăm mâna. O să ne distrăm, spune cu un zâmbet mare.

- Abia aștept! Spun eu.

După ce îmi las lucrurile pe pat, eu, mama și Anna ne întoarcem la mașină ca să ne luăm rămas bun de la mama. Ajungem la mașină în câteva minute și mama mă îmbrățișează.

- Să ai grijă de tine, dragule. Dacă e ceva să mă suni numaidecât. Spune mama uitându-se la mine și își ține mâinile pe umerii mei, fiind foarte serioasă. Îmi pare rău că nu pot sta mai mult, dar am multă treabă la birou. Se scuză ea și mă sărută pe obraz. Vă las. Să nu uiți să mă suni. Aveți grijă de voi. Și cu asta o îmbrățișează pe Anna.

- Nu-ți face griji pentru noi, mamă. O să fim bine. Să ai și tu grijă de tine. Spun și o sărut pe frunte.

O privim cum se urcă în mașină și pornește făcându-ne cu mâna. Îi întoarcem gestul, iar când nu o mai vedem ne întoarcem înapoi în camera.

- Îți mulțumesc că ai rămas cu mine. Îi spun și o sărut ușor pe buze.

- Eu îți mulțumesc. Mă sărută și ea.

- De ce îmi mulțumești?

- Pentru că mă iubești!

Rămân fără cuvinte și simt o bucurie care stă să explodeze. O iubesc atât de mult încât aș face orice pentru ea.

- Te iubesc! Atât pot să spun și o sărut puternic și cu pasiune. Chiar nu mă așteptam la asta.

- Și eu te iubesc!

Ramanem așa timp de câteva minute, savurăm acest moment infinit și special care nu aș vrea să se termine vreodată. O iubesc pe fata asta cu ochi dulci care mă face fericit și împlinit, mă face să simt că nu trăiesc degeaba.

*

Se face șapte seara și mă pregătesc să merg cu Anna la un restaurant ca să ne bucurăm de o seară împreună. Mă așez în fața oglinzii și îmi fac părul: îl așez astfel încât să arate ca și cum am petrecut mult timp să îl aranjez, dar de fapt e lăsat pe frunte dezordonat. Imi iau o cămașă albă și o jachetă de piele neagră, jeanșii mei preferati negri si o pereche de teniși. Cobor jos și astept taxi-ul care mă va duce la apartamentul Annei din partea cealaltă a New York-ului. După ce a plecat mama, Anna a mai rămas puțin cu mine până ce am despachetat tot, iar după a plecat ca să se pregătească și ea pentru seara asta. Chiar trebuie să îmi iau odată masina aia. Nu mai suport sa folosesc taxi-ul și să depind de el. În timp ce aștept, mă gândesc la Anna, mă gândesc cum de Dumnezeu mi-a dat-o pe fata asta minunată. După două minute ajunge și taxi-ul. Deschid portiera din față, din partea pasagerului și urc. În dreapta mea văd un bărbat trecut de treizeci de ani cu o mustață uriașă care îi acoperă buza de sus. După ce mă întreabă unde să mergem, pornește motorul și plecăm.

Mă uit pe geam și savurez cerul de un albastru închis cu ușoare dungi violet cu roșu ca și cum cineva ar fi trecut cu pensula pe boltă și acesta ar fi rezultatul.

Nu durează mult și ajung în fața blocului în care stă Anna. Ușa este deschisă așa că nu mai sun la interfon și urc direct. Anna stă la etajul doi. Când ajung în fața ușii apartamentului bat, dar nu raspunde nimeni. Mai bat o dată în ușa de lemn masiv, dar nimic. Apăs clanța și văd că ușa nu e încuiată așa că intru.

Ajung în sufragerie și nu e nimeni. Chiar îmi place apartamentul Annei, l-a decorat frumos. Nu este un apartament foarte mare,  este perfect pentru a locui o singură persoană sau chiar un cuplu. La intrare se află un mic hol unde se află suportul pentru pantofi, un dulăpior și bineînțeles nelipsita oglindă. Sufrageria este cea mai spațioasă încăpere din întreg apartamentul. Este luminos și foarte primitor. Este decorat în noanțe deschise, de la alb, bej și până la crem și galben-muștar. În mijloc se află o canapea mare și galbenă, cu câte două fotolii din același set într-o parte și alta a canapelei. În mijloc se află o măsuță de cafea din lemn, iar suprafața de sus e de sticlă. Îmi place că Anna a pus prin încăpere plante decorative care oferă un aer foarte plăcut. În dreapta se află un bar care separă sufrageria de bucătărie. În stânga se află o ușă care dă spre alt hol unde se află două camere și baia. Mă îndrept spre holul care duce la camera ei.

- Anna. O strig în timp ce ajung în dreptul ușii.

Când ajung în camera ei rămân împietrit. Nu îmi vine să cred ce văd. Simt că mă înghite pământul, simt că îmi ia capul foc. Nu știu ce să fac.

Nu!