Altfel...dar totuși el

Capitolul 4

Christian

Ce primă zi! Nu mi-am imaginat niciodată că așa va decurge prima mea zi la facultate, nu am crezut că Anna îmi poate face una ca asta. Anna nu e așa sau mai bine zis nu o știam așa. Chiar am crezut că, în ciuda mutării mele în New York și a distanței, o să reușim să rămânem la fel de fericiți și că o să ne iubim la fel. Am crezut că această distanță ne va uni și mai mult, că atunci când ne vom revedea vom face mult mai multe lucruri împreună, că ne vom iubi mult mai mult ca să compensăm momentele când ne aflam la distanță. Sunt foarte trist sau mai bine zis dezamăgit... Chiar am nevoie de timp ca să pot să mă obișnuiesc cu ideea că Anna pe care am iubit-o și pe care o iubesc nu va mai face parte din viața mea.

A trecut o săptămână de la acel eveniment, dar în mintea mea se derulează atât de clar de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Afară a început să plouă și este o seară răcoroasă de octombrie. Stau în patul meu din cameră cu laptopul pe picioare căutând un nou episod din serialul meu preferat, însă nu mă pot concentra. În secunda următoare Mike îmi închide laptopul făcându-mă să tresar.

- Hei. Ce faci? mă întreabă.

- Sincer, mă plictisesc. Spun, iar Mike rânjește.

- Păi asta se poate rezolva. Dave m-a sunat ca să îți spun și tie că ne-a chemat la petrecerea de început de an. Toti studenții vor fi acolo.

Stau și mă gândesc cine e Dave pentru că nu am mai auzit acest nume până acum, dar cred că Dave este tipul cu tatuaje care a plecat când am ajuns eu aici.

- Nu știu, nu mă simt în stare.

Nu-i pot spune că: știi, m-am despărțit de prietena mea care m-a înșelat și chiar nu am chef să mă distrez.

- Hai frate! Acestă petrecere e super. E cea mai tare din toate. Știu asta pentru că sunt în anul doi, iar anul trecut a fost super tare. Eu si Dave ne-am îmbătat și am luat fiecare o super gagică și ne-am distrat rău. Hai frate, n-ai ce pierde. Un pic de distracție nu strică niciodată.