❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬17

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Crezi că ar trebui să comand și un croissant? Jimin se uită peste meniu, apoi se uită la mine.

     — Eu îmi iau, zic iar el aprobă din cap.

     Oamenii vin și pleacă din local. Trebuie să recunosc că e un local frumos, decorat cu stil și bogăție. De ce bogăție?

     Pentru că totul pare scump.

     Aud ușa deschizându-se, dar mi-e lene să-mi întorc capul în direcția ușii. Așa că continui să-l ascult pe Jimin cum vorbește despre nu știu ce galerie din Seoul.

     — Aish, mi-e foame, aud în spatele meu, vorbind în limba mea maternă. Nu în franceză.

     — Sunt prea obosit să-ți zic să taci, aud altă voce.

     Acea voce. Vocea lui. Vocea de care mi-e teamă cel mai mult dar pe care o iubesc. Am tânjit după acea voce în ultimii trei ani atât de mult...

     Ma uit repede la Jimin și nu pare să-l fi observat, uitându-se atent pe telefon.

     Este aici. E aproape de mine. Inimile noastre sunt apropiate din nou.

     Și, dintr-o dată, vreau să-l privesc mai bine. Să fiu sigur că mintea mea nu îmi joacă feste proaste.