❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬70

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Să plecăm, te rog... te aud zicând.  Eu te iau de mână, zâmbind.

     — Să mergem acasă la noi, îți voi pregăti o masă atât de bună încât vei uita de probleme, zic iar tu râzi.

     — Prezența ta mă face să uit de problemele mele, îmi spui. Eu îmi mușc buza de jos rușinat, iar tu observi asta, așa că te apropii de urechea mea.

     — Ești sexy când roșești.

     — Are dreptate, aud o voce străină și care mă sperie groaznic acum. Îmi ridic capul, uitându-mă peste umărul tău și văzându-l pe Jimin cum stă cu mâinile în buzunar și ne privește zâmbind.

     — Tu! Tu te întorci, vrând să mergi spre el, însă te prind de mână la timp pentru a te opri.

     — Nu merită. Nu merită nici măcar să știu dacă respiră, zic cu voce clară și tare. Tu te uiți la mine, crezând că râd, însă trăsăturile mele sunt cât de poate de serioase, iar zâmbetul s-a ascuns. Oamenii ne privesc ca la circ, de parcă e absolut normal să asiști la o ceartă care nu te privește.

     — Să mergem acasă, îți zic ție, iar tu aprobi din cap tăcut.

     — Dacă viitoare nu vei scăpa, te aud vorbind în spatele meu către blond.

     Jimin ne privește cum plecăm ținându-ne de mână și îmbrățișați.