❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

ɪɪ ↬5

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — De fapt, tati are putere dar e obosit, spun, mergând spre ei.

     Vreau să te sărut, dar nu pot. Amândoi am hotărât să nu facem asta de față cu Fuji și e mai bine pentru el.

     Frank parcă simte că vreau să te sărut și nu pot, așa că se ridica în picioare, zâmbindu-i lui Fuji.

     — Fuji, ce zici să mergem la locul tău preferat? zice, întinzând mâna.

     Dar Fuji nu se mișcă din brațele tale până când nu acceptăm amândoi.

     — Dar ai grijă te rog... și–

     — ... nu lăsa pe nimeni necunoscut să între în cladire până nu plecați voi, da, am prins ideea.

     Tu zâmbești vinovat, dar nu am ce spune. Știu că în mare parte ai dreptate. Jung-Su l-ar putea răpi pe Fuji în orice clipă, până și Frank știe asta.

     Când cei doi ies din încăpere și rămânem doar noi doi, mă așez în poala ta.

     —  Miroși atât de bine, spui, ducându-și buzele spre gât și lăsând mici sărutări.

     — E gelul tău, iubire, mă trezesc vorbind, însă cu greu.

     — Mi-a fost dor de tine, iubire, spui și în secunda următoare îți unești buzele perfecte cu ale mele, formând un sărut lent. Îți mușc buza de jos, iar tu gemi. Rânjesc mulțumit, însă mă trezesc aruncat pe canapea lângă tine când auzim vocea lui Fuji dincolo de ușă.

     Amândoi suntem tulburați și excitați, însă ne aranjăm hainele și așteptăm ca ușa să se deschidă.

     Încă ai același efect asupra mea ca în urmă cu 7 ani.

     Te iubesc prea mult.