❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬48

Kᵢᗰ Tₐₑ𝓱yᵤ𝚗g

     — Încă nu pot să cred că nu mai porți acel inel!

     Frank se uită la locul gol și oftează. Încerc să-l înțeleg, dar mi-e greu.

     Ușa se deschide și pe ea intră Yoongi. Se salută cu Frank, apoi rămânem doar noi doi.

     — Care e urgența? mă întreabă, punându-se pe canapeaua moale pe care o iubește încă de când a venit prima dată aici.

     Eu mă mișc încontinuu, neștiind cum să-i spun adevărul.

     — Vezi tu... ieri dimineață a fost... JungKook la mine, spun, uitându-mă la tine pentru o expresie neplăcută. Te gândești, apoi zâmbești.

     — Știam deja, spui, făcându-mi cu ochiul. Eu analizez fiecare cuvânt în speranța că nu am înțeles eu bine.

     — De unde–

     — M-am întors înapoi după Agendă și v-am văzut îmbrățișați. Nu am vrut să stric momentul, așa că am plecat.

     Poți fii mai perfect de-atât, Min Yoongi?

     — Eu.. sunt șocat, recunosc într-un final.

     — Se vede de la o poștă că JungKook încă te iubește și că a suferit după tine, așa cum și tu ai suferit după el. Știu că par rece și indiferent, dar simt. Văd totul, chiar dacă mă prefac că nu-i așa. Jimin trebuie să plătească pentru râul făcut, iar voi să fiți din nou Taekook.

     Simt cum mă roșesc în obraji, de parcă aș lua foc chiar acum.