↬57

119 21 17
                                    

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

    — Vreau să mă ierți.. te rog!

     — Credeam că nu o să-i mai iei apărarea în fața mea, Jeon.

     Oftez lung. Faptul că mi-ai spus pe numele de familie nu mă face decât să cred că te-am supărat grav.

     — Mă înțelegi greșit! Nu-i iau apărarea! Dar... mi-e frică că el va încerca alt joc în timp ce tu îți faci propriul joc! Și, bineînțeles, gândesc și realist...

     — Adica ce, eu nu gândesc realist? spui, pe un ton calm și apăsat.

     — Tae..., vreau să mă apropii de tine, încercând să te sărut, însă tu te retragi.

     — Pleacă. Cu siguranță Park e îngrijorat pentru tine.

     Nu. Nu-mi face asta, te rog!

     — Chiar vrei să plec? te întreb, sperând că îmi vei răspunde cu un nu.

     Te întorci cu fața la mine, privindu-mă fără să clipești și rece.

     Așa de rece încât ar îngheța apele.

     — Da.

❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ  ɪ-ɪɪ[✔] ✒Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum