ɪɪ ↬ 33

50 10 5
                                    

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     Pot să fiu luat drept nebun sau obsedat. Dar îmi asum, cel puțin asta vreau eu să cred.

     Privesc verigheta pentru a nu știu a câta oară și îmi mișc buza de jos nervos. De ce nu îmi amintesc ceva? Cine e soția mea? Cum arată? Am copil cu ea?

     Și.. de ce nu a venit până acum?

     Și de parcă gândul ăsta nu mă ucide, mă gândesc și la tine, tipul misterios. Nu te-ai prezentat și te-am privit cum erai tăcut și îți era.. frica?

     Jin și Namjoon sigur îmi ascund ceva, dar ce? Ce poate sa fie atât de rău?

      Ușa salonului se deschise din nou, dar pe ea intrase mama cu un zâmbet pe buze.

     — Mamă? o privesc cum se aseară lângă mine, dar pe scaun și mă privește afectuos.

     — În curând vom merge în țara noastră.

     Mă încrunt nemulțumit și îmi trag mâna. Ea oftează învinsă. Nu plec nicăieri pana nu mi amintesc ceva. De ce port verigheta.

     — Până nu voi știi de ce port aceasta verigheta și de ce soția mea nu a venit la mine, nu plec nicăieri!

     Revoltarea mea are motive destul de bune. Nu accept să plec de aici ca și cum nu s a întâmplat nimic și sa-mi creez un viitor fără trecut.

     Oare, omul își poate face un viitor frumos fără un trecut?

     — Soția ta... mama mormaie, încercând sa nu plângă, dar eșuează complet când vocea ei devine fragilă. Soția ta a murit cu mulți ani în urma, dar tu ai vrut să păstrezi verigheta pe deget...

     Soția mea a... murit?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 21, 2023 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ  ɪ-ɪɪ[✔] ✒Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum