❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬77

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Poți, te rog, să-ți iei piciorul de pe piciorul meu? mi-a amorțit, mă plâng.

     — Ah, deci vrei să-l iau pentru că ți-a amorțit, nu pentru că nu-ți place?

     În acest moment vreau să mă bat singur, însă aș părea nebun.

     În loc să-ți iei piciorul, căci nu-l mai simt pe al meu, te faci mai confortabil și închizi ochii.

     Femeia de lângă mine râde, de parcă a venit la un show de comedie cu doi idioții, nu într-un avion care duce spre Coreea de sud.

     — Voi doi îmi aduceți aminte de mine în tinerețe, o aud vorbind și nu înțeleg la ce se referă. Ea observă că nu înțeleg, așa că mă lămurește.

     — Băiete, pe vremea mea, să îți placă de cineva care e de același sex cu tine era, practic, interzis.

      — Va plăcut de o fată? îndrăznesc să o întreb iar ea aprobă din cap visătoare.

     — Foarte mult. A fost prima iubire și ultima, zice, cu zâmbetul pe buze.

     — Ce s-a întâmplat?

     Ea oftează, de parcă toate amintirile din tinerețe o bântuie acum. Nu îmi răspunde imediat, dar o face, iar când o face, ma simt prost că am întrebat-o, căci tonul vocii sale este atât de trist încât mi-ar da lacrimile.

     — Ea a murit într-un accident când avea 17 ani, iar eu am fost obligată de către părinți să mă mărit cu un bărbat...

     Mi se taie respirația, de parcă am trăit ceea ce mi-a zis ea. Mă uit la Taehyung cum doarme cu capul pe umărul meu și-l mângâi pe picior.

     — Îl iubești pe soțul tău?

     Ea dezaprobă din cap zâmbind tristă și ochii umezi.

     — Niciodată, dar am învățat să mă prefac că-l iubesc. Mi-am crescut băieții și mi-am văzut de căsnicie.

     — Încă o iubiți?

     — O voi iubi pentru totdeauna, iar ea știe asta, căci mă vede în fiecare seară cum mă rog pentru liniștea ei.

     Se uită la Taehyung pentru o clipă, apoi zâmbește. Însă este un zâmbet cald, plin de amintiri și iubire.

     — Aveți grijă de voi, mai ales de iubirea voastră. E păcat să aruncați dragostea la gunoi din cauza oamenilor din jur.