❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

ɪɪ ↬10

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     Nu înțeleg cuplurile care spun că în căsnicie, la un moment dat, te lovești de zid; că te plictisești de aceeași rutină în fiecare zi, că vor să încerce ceva nou în fiecare zi, în afara căsătoriei.

     Mă uit la noi și nu mă plictisesc deloc; din contra, vreau ca totul să dureze o veșnicie pentru noi, pentru familia noastră.

      Tu încă dormi în brațele mele și iubesc acest mod al tău, Tae. Deși ți-a sunat ceasul acum 5 minute, nu te-ai putut despărți de mine și m-ai îmbrățișat strâns.

     — Iubire...?

     Tu mormăi, dar nu te miști din loc nici o clipă.

     — Dacă nu te ridici, nu te sărut astăzi, spun serios.

     Nici nu apuc să închid pleoapele, căci tu ești deja în fun. Eu încep să râd, iar tu revii asupra mea.

     — Și dacă nu vreau doar un sărut?

     Mă privești fix în ochii, iar eu înghit în sec. Inima îmi bate nebunește în piept, făcându-mă să suspin.

     — Dacă nu te ridici de pe mine, nu răspund de durerea ta, șoptesc. Tu rânjești, lăsându-mi sărutări pe scobitura gâtului.

     Nu mă pot abține, așa că gem subtil, având grijă să nu ne audă Fuji și te prind de tricou.

     — Tae... șoptesc. Tu mă ignori, continuând.

     Când te hotărăști să-mi cuprinzi buzele într-un sărut de-al tău, o bătaie în ușă se auzi.

     Slavă domnului că l-am învățat pe Fuji să bată la ușă...