❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬33

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     Oare e bine ce fac?

     Am sunat lung, așteptând cu palmele transpirate și cu un nod în gât din cauza pulsului crescut. Dacă am greșit adresa?

     Vreau să mă întorc și sa dispar, însă ușa este deschisă și te văd. Atât de frumos... atât de tu... atât de perfect în ochii mei.

     Mereu ai fost și vei rămâne bărbatul perfect pentru mine. Pentru mintea mea. Pentru inima mea care cântă serenade pentru tine, căci lipsa ta mi-a învățat inima să suporte o durere puternică și să o descarce prin serenade dramatice. Dar acum, cu tine în fața mea, inima mea cântă o serenadă de dragoste. O dragoste regăsită.

     — Ești..., spui, dar te oprești uimit. Îți umezești buzele și te holbezi la mine fără jenă.

     — Frumos? continui eu iar tu încuviințezi din cap cu buzele întredeschise.

     — Perfect, spui într-un final.

     Ne mâncăm din priviri. Din două suflete, am ajuns un singur suflet. Ne hrănim privindu-ne minute înșir fără să ne pese de societate. Societatea nu e de noi. Noi suntem total diferiți de societate. Noi suntem puri. Suntem răniți. Suntem fugari din fața dragostei. Suntem pioni a-i suferinței și, totuși, amândoi ne acceptăm soartă cruntă. Noi suntem un singur suflet într-o societate unde trebuie să fii imperfect, altfel vei fii invidiat mereu.