Să furi de la zei

Sfârșitul

     Azuri își trecu mâna prin păr și se întinse obosită . Privi oamenii de la celelalte mese și păru dezinteresată de toate lucrurile pe care le aveau oamenii la ei . Nimic special care să-i atragă atenția , seara se arăta plictisitoare așa că decise să plece să doarmă mai mult în noaptea asta . Dădu rapid romul de prost gust peste cap și înghiții strâmbându-se , lăsă banii pe tejghea și plecă .

    Când ieși din bar privi puțin în josul străzii dar nu era nimeni . Dezamăgirea i se putea citi pe chip , ochii ei căprui abia se vedeau de sub pleoape. Era plictisită , obosită și amețită , avea impresia că trebuia să se fi oprit la ultimul pahar . O plimbare prin aerul rece al nopții avea să o ajute așa că porni agale spre muzeu .

   Nu avea să se culturalizeze sau să se holbeze la statuile zeilor , ea dormea în podul muzeului . Nu departe de piață dar destul de departe ca să nu o trezească prea devreme vânzătorii . Satul era liniștit și asta o mulțumi într-un fel , capul îi bubuia iar stomacul îi fierbea . Clar acel rom a fost prea mult , avea să fie mulțumită dacă nu vărsa până la muzeu .

    Trecuse pe lângă un alt bar dar muzica și zgomotele o alungaseră categoric . Se controlă prin buzunare și găsi colierul cu perle pe care îl furase de la o doamnă , arăta superb la gâtul acelei doamne dar acum în mâinile ei arăta atât de comun . Îl băgă din nou în buzunar și scotoci după restul lucrurilor ce le furase . Un ceas de buzunar , trei inele din aur și o broșă in forma de nota muzicala .

     Broșa îi plăcu în deosebi pentru că îi fu foarte greu să o fure . Se afla prinsă de cămașa unui bărbat de stare și peste cămașă se afla și un veston . Se descurcase , când punea ochiul pe ceva nu se putea gândi la nimic altceva decât să puna mâna pe acel lucru . Acum că o avea în mâinile ei se simți atât de entuziasmată încât când ajunse la muzeu , fără să vrea , intră chiar prin secțiunea zeilor .

     Minții ei zglobie și puțin amețite i se păru o idee bună  , că dacă tot se afla acolo , de ce să nu se prostească puțin prin fața statuilor zeilor . A mai fost doar o singură dată în acea secțiunea dar atunci o speriase o statuie iar acum numai gândul ei o face să se cutremure.  Dar nu se putea opri acum , încălzită de alcool era hotărâtă să înfrunte statuia. 

    Prima statuie pe care o văzu fu a unui zeu cu părul puțin mai lung și încruntat , ținea în mâini doua lanțuri dar statuile i se păreau fără prea multa personalitate . Albe din cap până în picioare erau plictisitoare după părerea ei , mai ales acest zeu . Mai trecu pe lângă o zeiță cu un evantai în mână dar tot nu i se părea specială .

   Statuia care i se părea interesantă era cea a unei zeițe care avea mâinile acoperite cu pânze de păianjen și pe brațele ei erau sculptați trandafirii . Era drăguță din perspectiva ei dar tot lipsea ceva . Căută colierul din perle și după ce îl găsi se sui pe piedestal și-l puse la gâtul statuii .

- Mult mai bine . I se adresă ea statuii după ce sărise de pe piedestal . Toți sunteți atât de chipeși și de puternici .

    Se învârti în loc privind fiecare statuie în ochii lor goi . Chiar era de părere că erau frumoși , acum chiar o entuziasmau statuile . Le mângâie brațele fine și albe care erau lăsate în jos în poziție de drepți și pe urmă pufni dezaprobator. Se întoarce în mijlocul lor și li se adresă cu cel mai dezamăgit glas :

- Ați fost niște idioți incompetenți ! Serios acum .  Cum naiba a-ți reușit să fiți prostiți de niste muritori ? Jalnici ! Demni de milă !  Un muritor va făcut să vă găsiți sfârșitul !

    Ea râse batjocoritor și rânjise superior . Chiar dacă ei erau cu mult mai înalți decât ea tot reuși să le fie superioară . Îi privi ridicând dintr-o sprânceană și pufni printre buze .