Să furi de la zei

Adaminis

      Imposibil . Ar fi trebuit să fiu moartă. Azuri se zbătea în lanțurile lui Aporis iar acesta își retrase lanțurile eliberând-o. Ea încercă să fugă dar zeul o prinse de aripi și o ridică în aer , hoața își dădu drumul rapid din curele și alunecă ușor din hamuri lăsând aripile în mâinile lui ,  Aporis mârâi furios și sfâșie aripile cu mâinile goale .

- Și așa erau stricate . Murmură Azuri privind bucățile rămase din aripi .

     Își îngustă privirea în timp ce-și ridică privirea sfidătoare asupra zeului . Făcu un pas în spate dar zeița blondă cu floarea apăru în spatele ei și aruncă doar o privire scurtă asupra ei . Nu avea de gând să o lase să o adoarmă din nou , considerând că nu o va ucide de data asta .

      Poate ar fi putut fugi pe lângă zeița blondă și folosind-o ca scut , Aporis nu ar fi putut să o prindă cu lanțurile , presupunând că nu o putea ocoli pe zeiță. Restul va vedea mai târziu dar acum trebuia să scape din înghesuială.

     Dar înainte ca ea să-și pună planul în aplicare pereții din dreapta și stânga ei s-au topit , holul devenind o sală uriașă. Din spatele pereților mai apărură o zeiță cu părul roșcat și înfoiat și un zeu cu părul negru strâns într-o mică coadă la spate . Azuri oftă liniștită că Adaminis nu se arătase , trebuia să plece înainte ca el să ajungă .

- Perfect . Spuse ironică Azuri punându-și mâinile în sân . Au apărut toți spectatorii ?

     Azuri își plimbă privirea prin sală dar nici urmă de vreo ieșire . Deja i se făcuse silă de ușile secrete dar asta nu însemna că nu s-ar bucura să găsească una chiar în acel moment , trebuia să se apropie de un perete .

- Piatra ! Ceru Aporis întinzând brațul spre Azuri care nici nu tresări deși observa cum lanțurile de aur îi sfârâiau pe braț așteptând să fie eliberate .

- Da ... În legătură cu asta ... Azuri își duse brațele la spate și afișă cel mai adorabil și inocent zâmbet pe care îl avea în arsenal . Nu cred că o să fac asta .

     Aporis își eliberă lanțul de pe braț dar Azuri se feri cu rapiditate și lanțul îi înconjură mijlocul zeiței cu floarea . Aceasta rămase stană de piatră fără să se mai poată mișca . Azuri trecu rapid pe lângă zeița prizonieră înainte ca unul dintre zei să încerce să o prindă . Zâmbetul ei străluci în cameră . 3-1 pentru mine , vă bat în deplasare .

       Dar zâmbetul Azurei îi pieri brusc și plămânii îi reținură tot aerul în piept . Mai întâi îi auzi pași hotărâți și apăsați în sală. Pe urmă îi observă armură metalică argintie amestecată cu diferite nuanțe de violet . Chipul lui era împărțit în două jumătăți dar cea mai distinctă jumătate era cea pietrificată. În partea dreaptă, de la jumătatea frunții coborând în jos ocolind nasul și gura fața lui era de piatră , ochiul lui rămânând deschis dar de piatră.

        Expresia feței lui arăta un singur lucru : furie . Pășea apăsat și sigur și îi privea pe ceilalți zei de sus deși avea numai un ochii funcțional . Când Azuri îi întâlni privirea era la doar câțiva pași de ea , atât de aproape încât îi putea simți aura de puterea .

      Stomacul i se făcuse ghem dar inima continua să-i bată normal în piept . Când zeul ridicase brațul făcându-le semn celorlalți zeii să se îndepărteze de ea , Azuri făcu doi pași în spate înainte să cadă în fund pe podea . Zeul nu o pierdu din privire uitându-se încruntat la ea iar ea simți cum ghemul din stomac îi urcă până în gât .

        Frica îi capturase toate simțurile și atunci când plămânii îi eliberară aerul i se părea că aerul din sală nu era de ajuns . Când zeul în armură se apropie cu încă un pas inima ei o luă la goană. Se zbătea neputincioasă în pieptul Azurei care abia putea trage aer în piept , abia mai putea vedea căci privirea i se încețoșa.