Să furi de la zei

Planul De Rezervă

- Eu încă nu am înțeles nimic! Se plânse zeița urmărind-o pe Azuri.

- Oh, dar grea ești de cap. Vreau să-mi cer scuze lui Aporis pentru că îmi stă pe conștiință. Mărturisi Azuri sătulă de întrebările zeiței.

- Eu sunt grea de cap? Tu încă mai ai nevoie de plăcuțele cu semne pentru a putea să te orientezi prin Nor.

- Hei! Azuri se întoarce spre zeița ce rămase în urmă. Eu nici nu mă orientez după ele doar mă plimb pe aici până când găsesc camera pe care o caut.

- M-ai lăsat fără cuvinte.

- Și nici nu am avut nevoie de un evantai pentru asta. Azuri pufnește. Doar mergi.

- Fie, sper să merite toate astea. Auzi la ea, îl are pe Aporis pe conștiință. De când ai devenit tu atât de bună?

- De azi. Răspunde micuța fată mărind pasul. Că tot mi-am adus aminte , Adaminis nu i-a făcut nimic lui Kam.

- Știu, am vorbit cu Kam. Dacă nu a fost Adaminis, cine a fost?

- Ei bine, mergem la Aporis și îl întreb după ce eu mă rog în genunchii să mă ierte.

- Chiar o să faci asta? Întrebă Nefteea brusc interesată.

- Să mă rog în genunchii? Nu. Am propria mândrie dar dacă nenorocitul acela nu o să mă ierte o să-l distrug.

- Bună abordare. Nefteea își dădu ochii peste cap. Spune-i asta și o să te ierte când a zbura oaia.

- Îi pot spune lui Adaminis dacă poate să facă o oaie să zboare. Răspunde Azuri lovind o piatră invizibilă cu piciorul.

-Ai face-o? O întrebă zeița cu o sprânceană ridicată.

- Cum faci chestia asta?

- Ce?

- Să-ți ridici sprânceana așa. O fac și eu dar la tine pare atât de natural.

- E un obicei. Trecând peste asta, ai de gând să intri la Aporis sau o să mai facem o tură a Norului?

- Stai. Azuri se opri în loc. Să mai facem o tură? Adică noi am mai trecut pe lângă camera lui Aporis?

- Da, de vreo două ori. Răspunde cu nonșalanță zeița.

- Și de ce nu ai spus nimic? Eu nu am văzut semnul!

- Am zis să-ți las timp ca să te poți răzgândi.

- Ce prietenă grijulie ești tu! Azuri zâmbește forțat. Mai că-mi vine să te dau cu capul de perete pentru a mă asigura că ai capul rezistent.

- Nu, mulțumesc. Zeița își scutură scurt părul roșcat. Mi-ai strica coafura.

Azuri se uită confuză la prietena ei dar nu avea de gând să-i mai spună că nu doar părul ar avea de suferit ci mai degrabă preferă să se gândească la o modalitate de al face pe zeu să o ajute.

- Bine, nu vrei să intri? Zeița se apropie de perete. O să te ajut eu.

Nefteea vru să-și lipească palma de perete dar Azuri o prinse de încheietură.

-Oh, nu. De data asta vii și tu cu mine.

Azuri își lipește palma de perete și în timp ce acesta se deschidea ea vru să treacă prin el dar se opri când zeul se înfățișă înaintea ei blocându-i intrarea. Zeul își încrucișă brațele la piept etalându-și brațele dezgolite la fel ca și trunchiul.

-Wow, Aporis! Exclamă Nefteea făcându-și vânt cu palma. Dacă știam că așa primești tu oaspeții veneam mai des pe la tine.

Zeul o ignoră pe Nefteea uitându-se încruntat la Azuri ce îi zâmbi inocent.