Să furi de la zei

Zeița Seducției și a Obsesiei

Azuri aruncă cu perna în perete după ce țipă frustrată în ea . Nu știa de ce dar peretele nu se mai deschidea . Încercase tot ce i-a trecut prin cap dar nu a mers nimic . A încercat să caute gaura unei chei , a încercat să caute un buton secret și la un moment dat chiar a rugat frumos peretele să se deschidă zâmbind drăguț .

Deocamdată nu avea nicio idee ce are de gând să facă după ce reușește să deschidă ușa dar se putea gândi la asta după ce reușea să o deschidă. Nu avea să renunțe până când nu va reuși să părăsească Norul .

- De ce nu mai merge ? Ea își trecu o mână prin păr ciufulindu-l.

Azuri se mai plimbă prin cameră apăsând pe fiecare fluturaș de pe pereți căci îl văzuse pe zeu tot atingându-i . Vopseaua folosită pentru a picta fluturii ieșea puțin în relief dar în rest nu era nimic special la ei . Peretele rămânea nemișcat .

- Oh , haide ! Nu pot rămâne aici ! Ea bătu cu pumnii în perete deși se îndoia că asta va merge . Te rog ! Ea își lipi fruntea de perete simțind răceala acestuia .

Privind peretele mai de aproape observă o minusculă linie trasată de-a înaltul peretelui . Ea își apăsă degetul de micuța crăpătură și îi urmă traseul văzând cum linia urca până la tavan . Tavanul era plin de stele , altele mai mari , altele doar niște micuțe puncte pe fundalul albastru închis al nopții . Apoi pentru prima oară observă luna .

Ca un candelabru mai multe steluțe formând un lanț țineau atârnat din mijlocul tavanului o sferă strălucitoare . Strălucirea era slabă și de un alb mult mai pur decât pereții camerei . Poate era doar un simplu detaliu drăguț sau dacă desprindea luna de "cer" putea să deschidă ușa cu forța .

- Dar cum ajung acolo ? Ea bătu cu degetul arătător peste buze privind înălțimea mult prea mare dintre podea și lună . Nu am nicio șansă să pot sări atât de sus . Sau poate ...

Ea se uită prin cameră după scaun dar acesta dispăruse . Încercă să miște micuța masă de lângă pat pe care se afla tava cu mâncare dar aceasta nu se mișca și nici noptieră din partea cealaltă a patului . Azuri se așeză pe pat și observă cât de moale era . Sări puțin cu fundul pe el gândindu-se cum ar putea ajunge la lună .

Tot făcându-și vânt inconștient patul începu să o arunce tot mai sus . Azuri râse de sine când realiză cât de neatentă fusese . Patul era și puțin înalt și mai avea și arcuri .

Se urcă cu picioarele goale pe pat și începu să sară pe acesta . Rochia îi sălta în sus și ea își puse mâna în față din instinct , un instinct cu care rămase din vremurile trecute .

Înainte făcea deseori sărituri și la început nu a avut bani de pantaloni , rochiile erau mai ieftine. Așa că era prea inocentă pe atunci pentru a înțelege de ce se holbau bărbații și băieții la ea când sărea și făcea tumbe .

Nu după mult timp , nu mai știe cine , îi spusese de ce. În acel moment se făcuse roșie complet la față dar nu de rușine ci de furie. La următoarea săritură a văzut cum poalele rochiei i se umfla așa că a întins un braț în față și de atunci așa făcea fiecare săritură . Chiar și după ce își permise să poarte pantaloni a rămas cu acel stil de a sări. Cu un braț în față pentru a culca rochia invizibilă și unul în spate pentru echilibru.

De unele trucuri nu te poți dezvăța chiar dacă erau inutile . Sunt acolo , într-un colț al minții , pentru a-ți aminti cât de penibilă ai fost și pentru a nu mai face aceleași greșeli . Azurei îi era dor de pantalonii ei , pur și simplu îi simțea ca o a doua piele iar acum se simțea goală fără ei . Se simțea penibil .