Să furi de la zei

Oglinzile Adevărului

     Azuri înghiți în sec atunci când întunericul o înghiți ca o fiară flămândă. Ei nu-i era frică de întuneric dar ceva nu era în regulă cu întunericul din cameră . Totul era de un negru mat deși putea simți cum un firișor de fum îi intră pe sub cămașă și îi fură răsuflarea , dintr-o dată se simți foarte goală.

     Ea își atinse cămașa doar pentru a se asigura că încă o avea pe ea . Firișorul coborî lent de pe abdomen până pe sub pantaloni lăsând în urma lui pielea buburuzată a Azurei . Acesta se încolăci ca un șarpe pe unul dintre picioarele Azurei și continuă coborârea de pe coapsă, prins spatele genunchiului și până pe încheietura piciorului de unde se evaporă .

     Azuri reuși să respire abia după ce senzația îi dispăru de pe piele . Trase de gulerul cămășii simțind cum se sufocă deși își putea simți aburul respirației pe buze sau poate era din nou firișorul de fum .

- Nefteea ? Azuri privi în spatele ei dar pâcla neagră îi acoperi ochii dându-i impresia că-i ținea închiși .

     Desigur că zeița nu-i răspunse , lăsând tăcerea să o înghită pe Azuri . Un nod i se formă în stomac la gândul că zeița voia să o pedepsească pentru ceea ce-i spuse Freskăi . Nu ar fi trebuit să am încredere în ea . A fost o idee atât de proastă să vin aici .

     Un nou fuior îi atinse călcâile dar de data aceasta Azuri preferă să se ferească de acesta făcând un pas în față. Fuiorul continuă să o mâne mult mai departe de locul prin care intrase sau poate că o apropia de ieșire . Azuri își pierdu simțul orientării pe care nici măcar nu-l avuse vreodată.

      Întunericul o făcea să amețească dar Azuri se hotărî că nu avea de gând să se de-a bătută din cauza unei camere întunecate . Lovi cu piciorul fuiorul și acesta dispăruse de parcă nici nu fusese acolo .

- Nu mi-e frică de întuneric ! Mormăi Azuri strâmbând din nas .

- Nici nu ar trebui . Îi răspunse o voce profundă ce-i făcu coastele Azurei să vibreze . Ar trebui să-ți fie frică de ce se ascunde în întuneric . Vocea bărbătească continuă și stomacul Azurei se făcu ghem .

     Ea încercă să tragă aer în piept dar aerul i se părea înăbușitor , de parcă încerca să o sufoce . Fuiorul îi atinse obrazul și pe urmă i se infiltră printre buze fără ca Azuri să-l poată opri . Hoața tuși de câteva ori și pe urmă își reveni reușind să tragă sănătos aer în piept .

- Tu te afli în întuneric . Spuse Azuri cu încredere deși se sprijinea cu brațele de genunchii . Ar trebui să-mi fie frică de tine ? Își îndreptă spatele recăpătându-și suflul .

      Hohotul de râs al bărbatului îi răsună în pieptul Azurei în timp ce ea încerca să localizeze de unde venea sunetul . Râsul lui semăna cu acordul unei vioare , lin și seducător , ceea se o făcu pe Azuri să se relaxeze și să se încordeze în același timp . Toate simțurile îi erau date peste cap .

- Depinde . Vocea părea să se audă din dreapta Azurei . De ce ai venit la mine , draga mea ? Glasul era mieros părând să țină ascuns o suită de alte întrebări pentru care avea deja răspunsurile .

- Sarthur ? Presupun ... Azuri făcu o piruetă încercând să întrezărească ceva prin întuneric .

- Nu mi-ai răspuns la întrebare deci nu sunt obligat să răspund la a ta . Haide , draga mea ... Răspunde !

      Azurei nu-i plăcea situația în care se afla . Nu avea nicio idee pe unde să iasă. Se afla în cameră cu Zeul Minciunilor și al Trădării iar ea nu reușea nici să-și vadă propria mână . Dar nu e ca și cum avea de ales , trebuia să-i facă jocul zeului .