Să furi de la zei

Norul

      Aripile nu erau grele . Structura lor era ușoară, mai multe pene decât lemn și totuși Azuri simți cum ceva o trăgea în spate . Sau poate că frica, nu aripile , o trăgeau în spate . Inima i se mișcă timidă în piept atunci când o briză de aer îi flutură penele albe .

    Alese să meargă în picioarele goale pentru a nu face zgomot atunci când va păși prin Nor . Pantalonii gri închis o lăsau să se miște în voie dar hamurile pe care le purta peste tunica de piele îi limitau mișcările . Își mai aplatiză părul încă o dată înainte să se ridice în picioare și ochii ei căprui să devină ca mierea de albine atunci când razele soarelui îi lovi privirea .

- Ești gata ? O întrebă Lucien în timp ce buclele lui aurii erau răvășite de briza din ce în ce mai puternică .

    El insistase să urce cu ea pe munte în timp ce restul au rămas la bază pentru a întinde câteva pături care să-i atenueze cădere , în orice caz . Deși Tremor se arătase jignit de neîncrederea celorlalți fusese de acord cu planul de rezervă. 

- Pentru o lovitura ca asta nu ești niciodată gata. Azuri inspiră aer adânc în piept și întinse aripile . Să o facem până nu mă răzgândesc si fug cât ma țin picioarele.

- Sa ai grija acolo, Azuri . Lucien o sărută pe frunte și ea îi zâmbi .  Te voi aștepta jos . El îi aranjă puțin părul o cută apărându-i între sprâncene. Dacă nu găsești piatra să te întorci și vom face un alt plan , bine ?

- Dar dacă nu mă voi putea întoarce? Gândi cu voce tare Azuri simțind un gol în stomac .

- Vom veni după tine . Voi veni după tine , Azuri . Lucien îi mângâie obrazul și pe urmă o sărută scurt pe buze dar Azuri nu-i răspunse la sărut. 

- Trebuie să fie acolo . Legendă sau nu , o să fur acea piatră. Azuri îi întoarce spatele simțind cum obrajii i se înroșesc. 

- Tu alegi momentul . Murmură Lucien și pieptul Azurei se umplu cu căldură .

     Azuri își vârî labele picioarelor în verigi și se concentră la imaginea îndepărtată a Norului . Arăta ca o cutie din depărtare și vag apăreau și coloanele de care îi vorbise Asahi . Își mișcă ușor picioarele testând aripile și privi în jos , foarte jos . Își umplu plămânii cu aer și răspunse chemării căderii făcând un salt în aer .

    Cădea , o cădere liberă în care vântul îi sufla părul pe spate . Dar imediat ce-și încordă picioarele făcând încă un salt , se înălță . Lefida avea dreptate , e ca și cum ai țopăi pe aer . Aripile îi fluturau în spate și o tot ridicau până când ajunse din nou la nivel cu Norul . L-a putut auzi pe Lucien chiuind de încântare în spate și nu-și putu stăpâni zâmbetul .

      Acum că ajunse la nivel cu Norul se aplecă ușor în față pentru a înainta și simțea cum inima ei începu să se potolească. Aproape făcu infarct atunci când un curent de aer o purtă cu o viteză mult mai mare decât cea impusă de ea dar pe urmă se liniști folosindu-se de curent pentru a înainta . Plana în aer ca un adevărat vultur care își căuta dar ea deja își găsise victima , Norul era prada ei .

     Când ajunse la mai puțin de un metru de nor se întinse în față și se prinse cu mâinile de o coloană. După ce se așezase și cu picioarele pe piedestal privi coloana . Tresări surprinsă și aproape îi scăpă un țipăt când văzu că se ținea de un braț de femeie , coloanele erau de fapt statui umane ce stăteau unele peste umerii celeilalte și care susțineau un acoperiș dintr-o rocă albastră . Până la urmă , Norul avea și acoperiș .

    Își scoase cu grijă picioarele din verigi și își făcu curaj pentru a privi de o parte și de alta a coloanei . Doar marmură fină fără nicio crăpătură de care s-ar fi putut agăța sau vreo ușă pe care ar fi putut intra . Tot ce ieșea în relief era un prag care era la nivel cu piedestalul statuilor . Pragul era scurt și părea alunecos dar Azuri se gândi că nici nu putea aștepta o minune .