Să furi de la zei

De vorbă cu Adaminis

- Deci ... Ai vreo idee ? Azuri ciuguli din farfuria plină cu legume și îi aruncă o privire zeiței .

- La ce te referi ? Nefteea privea fluturii colorați și le mângâie aripile fragile .

- Păi să vedem ... Freska e singura care să spunem că avea cunoștințe în ceea ce leagă corpul uman și din cauza temperamentului tău nu o să ne mai spună nimic .  Azuri luă cu degetul din crema plăcintei cu mere . Deci ? Ascult , ce facem acum ?

- Dacă Freska știe ceva cu siguranță i-a spus lui Adaminis . Ai putea să-l întrebi pe el dacă a aflat ceva . Nefteea se așeză pe marginea patului și își privi manichiura.

- Dar Freska a spus că și lui Adaminis i-a spus același lucru , nu știe nimic . Nu ar avea rost să vorbesc cu Adaminis. Azuri își linse crema de pe deget și se strâmbă , era acră.

- Nu are rost sau nu vrei ? Azuri ridică din umeri . Înțeleg că nu prea ești obișnuită să vorbești cu el sau poate că încă ți-e frică de el dar te-ar putea ajuta. 

   Azuri rămase cu degetul în gură în timp ce privea în gol . Nu știa nici ea de ce evita să vorbească cu Adaminis  , încă nu o încânta ideea că tatăl ei era în viață.

    La ce mă tot gândesc ? Ce fel de copil sunt ? Ce copil nu  ar fi fericit că tatăl său e în viață ? Mai ales că Adaminis nu mi-a făcut niciun rău ...

- Nu e că nu sunt obișnuită să vorbesc cu el , nu sunt obișnuită să vorbesc cu cineva în general . Azuri împinge farfuria cu plăcintă din fața ei . După cum știi  , am fost pe cont propriu, nu sunt obișnuită să cer sau să accept ajutorul.

- Mie mi-ai cerut să te însoțesc prin Nor . Nefteea luă o furculiță și gustă plăcintă, avea gust bun. 

- E diferit . Sau poate că nu e chiar atât de diferit dar tot e diferit.  Oricum ... Nu schimba subiectul! Aici nu e vorba de incapabilitatea mea de a cere ajutor .

- Asta e tot , sălbatico . Ori vorbești cu Adaminis și e posibil să-ți spună ceva util ori stai aici și mă cerți pe mine . Zeița își încrucișează brațele la piept privind-o pe Azuri de sus .

- Stau aici și te cert pe tine .

     Azuri își puse mâinile în sân iar zeița ridică dintr-o sprânceană. Ea oftă trecându-și palmele peste față și mormăi ceva inteligibil .

- Ce ai spus ? Nefteea se încruntă iar Azuri se ridică în picioare.

- Am spus că te urăsc.  Azuri ridică un pumn în aer mimând un entuziasm fals . Hai să-l vizităm pe Adaminis ! Yay !

- Vorbești serios ? Zeița se ridică în picioare mai luând o gură din plăcintă.

- Da . Răspunde Azuri posacă . Hai să o facem și pe asta . Cât de greu poate fi ?

- Îmi place entuziasmul tău . Îi spune sarcastică Nefteea urmând-o pe holul îngust . Am văzut cortegii funerare mai vesele decât tine. 

- Singurii care sunt veseli la înmormântări sunt moștenitorii . Ce are dacă a murit bunicul dacă boșorogul i-a lăsat un conac și o mină de aur ?

- Îți spun din experiență că un conac nu te face fericit .

- Dar nu ai spus nimic de mina de aur.  Azuri o înghionti cu cotul zâmbindu-i șiret . Am auzit de oameni ce dețin mine unde au muncitori ce scot aurul din munți . Nu am fost niciodată la o mină de aur , oare e frumos ?

- Dar tu cum ți-o imaginezi ?

      Nefteea fusese în mine de aur , era oribil sau mai bine spus tragic . Muncitorii erau sclavi ce erau obligați să stea cu săptămânile în subteran fără să vadă lumina zilei . Unii nici nu mai știau când era zi și când era noapte . Cu fețele mânjite de mizerie și cu brațele slăbănoage în care aveau târnăcoape săpau până când cădeau din picioare. Zeița fusese o singură dată la o mină de aur și își jurase să nu mai meargă niciodată.