Norocul Diavolului

CAPITOLUL 1

Damon Carter a fost dintotdeauna un diavol, dar acum amenința să își piardă sufletul...

- Lisa povestește

*

Londra
Crăciunul, 1780

Damon Carter știa că în acest moment al vieții sale trăia mai bine decât orice aalt antecesor al său. În scaunul său tapițat privi tavanul deasupra capului, dându-și seama că aceasta era o realizare pe care nu foarte mulți Carteri o împliniseră în scurta lor existență; avea un acoperiș deasupra capului, așa încât zăpada care cădea în rafale nu îl putea îngrozi, mai ales că focul icnea vesel în șemineul din biroul său situat la al doilea etaj al clubului pe care de câțiva ani buni îl crease. Asta înseamna că avea și propria afacere, una care îi aducea un profit de invidiat în lumea bună și în cea subterană, unde obiectivul era simplu, supraviețuirea. Dar Damon nu se mulțumise niciodată cu atât, cu supraviețuirea; el își dorise să ajungă sus, cât mai sus, să fie egalul, apoi să îi întreacă pe toți cei care se crezuseră cândva superiori lui. Devil's Luck devenise o afacere care fusese inspirată din tot ceea ce însemnase pentru Damon numele Carter: băutură, jocuri de noroc, femei. Bărbații din familia lui – și femeile, dacă se gândea bine, - nu avuseseră niciodată un alt scop decât acela de a se simți bine, indiferent dacă în jurul lor familia numeroasă – nu chiar atât de numeroasă după focarul de variolă care decimase mai bine de două treimi din familia aflată la acea vreme în marele drum spre Anglia – se putea hrăni sau nu. Acesta era probabil un alt aspect care îl diferenția de familia lui: Damon nu avea nicio dorință în a-și întemeia o familie. O soție ar fi fost convenabilă alături de el, atâta timp cât venea cu bogățiile ei sau cu un nume extrem de serios, dar copii, nepoți, strănepoți... Damon nu avea niciun interes în a perpetua specia de bețivi cartofori din care se trăgea.

Oftă și se jucă absent cu rubinul de pe degetul său. Avea stomacul plin, iar nu de alcool, ceea ce era, din nou, o deosebire de Carteri. Se îmbrăca frumos, cu materiale fine, mătase, in, brocart, tafta, față de zdrențele pe care Carterii le purtase întotdeauna; să confecționezi haine era, aparent, mai scump decât să te îmbeți. Picioarele nu îi înghețau, deși adevărul era că din cauza unei ierni îngrozitoare pe când avea zece ani degetul mic de la piciorul stâng îi degerase și căzuse. Totuși, reușise să își păstreze celelalte degete.

Se ridică și se privi în oglinda așezată inteligent în fața biroului, așa încât fiecare persoană care venea să discute cu el să fie complet expusă. Nu te puteai ascunde de Damon. Își privi ceasul de buzunar și își dădu seama că era timpul să își facă rondul. Acționând o manetă în peretele din spatele său pe care se afla suportul pentru lumânări, Damon coborî scările pentru a ajunge la etajul destinat fetelor care întrețineau clienții. Se materializă în spatele unui tablou care înfățișa o scenă indecentă, o iubită așezată în genunchi care își satisfăcea iubitul. Inițial nu își dorise ca al său club să ofere și astfel de servicii, dar faptul că Devil's Luck se afla în proximitatea unui bordel – Pretty Maid – pe care Damon îl disprețuia – doamna Bedshaw, matroana, îl dezgusta – Damon se trezise cu fete care erau dornice să lucreze pentru el în locul tiranei care le exploata. Și pentru că văzuse disperarea pe chipurile femeilor din familia lui, Damon nu refuzase. O treime din banii lor ajungeau în cuferele lui, erau bine îngrijite, aveau unde să doarmă și acces la mâncare în mod nelimitat. În plus, el își permitea serviciile unui doctor, ceea ce le era folositor.

Reflexia îi străluci într-una din ușile bine lustruite: înalt, de un metru și optzeci, cu părul creț și blond, moștenit de la mama, cu ochii verzi ai tatălui său, buze cărnoase, totuși un nas ascuțit, Damon fusese adesea catalogat drept un băiat frumos și un bărbat chipeș, iar de câte ori i se spunea asta trupul i se înfiora; nu puteai să te lași sedus de vorbele frumoase spuse de cineva, mai ales în mahala, acolo unde nivelul de exploatare era maxim. Totuși, băiatul slab și murdar dispăruse; trupul i se făcuse solid, cu atât mai mult cu cât luptele de stradă pe care le practicase pentru bani în meciuri clandestine îi modelaseră corpul frumos. Nu era nici urmă de burta îngrozitoare de bețiv a bărbațiilor Cardinham, carnea lăsată, gușa evidentă, ochii proeminenți în craniu din cauza lipsei de hrană și dinții stricați.