Norocul Diavolului

CAPITOLUL 4

—La doamna Benthon am reușit să întâlnesc o figură care pentru voi este probabil cunoscută. Lisa Carter își aținti ochii spre Wine care stătea relaxat, cu lady Anne odihnită pe piciorul lui. Am întâlnit-o pe lady Sarah, vicontesă de Cyn. Duse paharul cu băutură la buze și adăugă: Și pe iubita ei...

După atâția ani pe chipul lui Wine se putu citi o urmă de disconfort. La urma urmei se discuta despre prima lui iubire, o femeie căsătorită, o femeie care i-o dăruise totuși pe Parisa, contesă la rândul ei, și care se odihnea acum pe un scaun lângă tatăl și soțul său. Se putea observa și pe chipul fetei o urmă profundă de surpriză.

*

Lady Sarah, vicontesă de Cyn știa că are o problemă, dar nu se putuse abține când, ajunsă mai devreme la madame Benthon, auzise prin crăpătura din peretele care despărțea coridorul de biroul femeii discuția dintre Lisa și aceasta. Doamna Benthon o făcuse dinadins: chemase o slujnică să o aducă la ea știind prea bine că Sarah urma să audă exact ceea ce îi plăcea; o fată tânără, singură, disperată, o fată frumoasă, pe gustul lui Sarah. Așa că, după ce Lisa fusese luată pentru a se aranja pentru licitație, Sarah discutase cu doamna Benthon:

—Cât vrei pe ea?

—Știam că vei fi interesată. O fecioară nu ai mai avut până acum. Sarah aprobase. Îți poți trimite intermediarul să liciteze pentru ea. Vom vedea, nu?

Iar Sarah zâmbise; doamna Benthon juca întotdeauna murdar, iar ea una știa prea bine că Benthon nu avea de gând să o lase pe Lisa să plece după această noapte, oricât de mult ar fi crezut fata că se tocmise bine. Era un șoricel pe lângă pisica mare și bătrână care, după ce pusese ochii pe ea, nu avea de gând să o mai lase în pace. Lisa avea o frumusețe aparte, așa cum observase Sarah din spatele peretelui, fiind o copilă voluptuoasă, pistruiată, cu ochii strălucind de naivitate. Naivitatea aceea era decadentă, îmbătătoare, iar Sarah voia să guste din ea măcar acum. Prin urmare, urcase în camera pe care o avea rezervată la madame Benthon și se pregătise. Adusese deja o prostituată acolo mai devreme, dar categoric urma să iasă ceva mult mai bun în seara aceea.

Așezată pe un fotoliu, purtându-și doar cămășuța, Sarah privi spre femeia goală de pe patul ei și oftă. Când se căsătorise cu vicontele de Cyn, cu aproape opt ani în urmă, nu crezuse vreodată că va descoperi latura aceasta a ei, latura sălbatică, latura dezmățată. Curând însă, după ce fusese mai mult decât clar pentru ea că vicontele de Cyn nu era atras de femei, ci, din contră, de bărbați, Sarah căutase compania altor bărbați, companie pe care o găsise adesea nesatisfăcătoare. Prima ei iubită fusese chiar camerista ei, atât de aproape de ea, atât de dulce. Fata se căsătorise în cele din urmă și își dăduse demisia, lăsând-o pe Sarah să se orienteze spre locurile care ofereau aceste posibilități sexuale. Pe doamna Benthon o întâlnise în urma unei discuții private chiar pe aleea din fața bordelului. Sarah râvnea o fată a matroanei, iar oferta fusese mai mult decât generoasă. În cele din urmă, când doamna Benthon și Sarah începuseră să se cunoască, își dăduseră seama că era avantajos pentru amândouă ca Sarah să rămână clientul bordelului, identitatea fiindu-i acoperită de unul dintre lacheii doamnei Benthon care, la porunca ei, făcea tranzacțiile.

Sarah nu se ascundea însă de soțul ei, pentru că Cyn o prinsese deja în pat cu o altă femeie și nu păruse deloc deranjat de înclinațiile soției sale; Sarah se ascundea de societatea care de ani buni râvnea la un scandal. Nu avea să fie ea cea care le oferea unul, nu când avea douăzeci și cinci de ani și mai avea de stat printre mondene ani buni.

—Sigur nu vrei să ne încălzim noi două cât timp vine tipa nouă?

Fata cu care era acum îi era iubită de ceva timp deja. Roșcată, plinuță, totuși înaltă, cu ea reușise să se potrivească cel mai bine fără să se plictisească. Sarah zâmbi și se ridică în picioare, apropiindu-se de patul în care Jessica, iubita ei, se întinsese goală.