Norocul Diavolului

CAPITOLUL 12

—Îți mai amintești seara de Anul Nou?

—Cum aș putea să o uit?, întrebă Lisa și privi cu căldură spre soțul ei.

*

Mammie îi pusese o pelerină pe umeri, îi dădu niște monede într-o punguță și îi spuse:

—Să nu întârzii!

Lisa înghițise în sec, pentru că nu avea nicio idee unde nu trebuia să întârzie. Strada pe care pășea era pustie acum, iar ea își ținea mâna în buzunarul din fustă, strângând săculețul cu bani pe care îl primise de la Mammie de parcă era chiar viața ei. Din câte știa asta era ultima zi de decembrie a anului 1780 și, dacă se gândea bine la tot ce făcuse până atunci, putea spune că anul acesta fusese anul nebuniei ei, a răscoalei. Anul în care devenise independentă, cu mult mai stresată și săracă lipită pământului. Ceva bun ieșise totuși din revolta ei; măcar nu era măritată cu bătrânul văcar; în schimb, era servitoarea Diavolului. Oftă, lăsând rotocoale grele de abur să se prelingă de pe buzele ei. Trebuia să înainteze. Dacă învățase ceva din peripețiile ei era că nu trebuia să atragă atenția staționând îndelungat într-un loc. În plus, vedea clădirea care găzduia clubul lui Damon, ceea ce însemna că nu se pierduse.

Acum, care putea fi motivul pentru care primise bani și fusese trimisă în lume pentru a nu întârzia? Scoase hârtia cu activități și se încruntă la prima. Trebuia să pumchere... uncumpre... crumpere... Se încruntă luă o gură mare de aer și trecu la următorul cuvânt. Echipă... întâlnire... tmee... Nu, nu avea niciun sens. Își mușcă buzele și încercă să lege informațiile pe care le avea deja. Trebuia să crumpere tmee. Încercă în propria minte niște combinații, se jucă puțin cu zăpada și atunci, când zări un magazin, ideea îi apăru: să cumpere carne! Se uită din nou la hârtie. Părea că avea și o adresă a furnizorului. Trebuia să fie ușor, nu? Se apropie de o femeie care era mult prea încărcată pentru acea zi, cu trei coșuri pe mâinile ei slăbuțe și o întrebă:

—Mă scuzați, dar îmi puteți spune unde e asta?

Femeia o privi o clipă precaută, apoi își coborî privirea pe bucata de hârtie.

—Băcănia lui Jack! Tot înainte, dreapta la a cincia cotitură.

Înainte să îi poată mulțumi, femeia plecă, așa că Lisa porni spre băcănia lui Jack. Se uită o clipă înspăimântată la strada lungă. Trebuia să numere care era a cincia cotitură la dreapta, iar ea... Luă o gură mare de aer și porni. Se uită o secundă în urmă, încercând să repereze clubul. Era acolo încă. Era acolo. Oftă și porni, descoperind prima cotitură la dreapta. În minte îi răsări chiar cinci, dar era absurd ca cinci să fie prima cifră. Nu putea fi asta. Continuă să meargă. Unu... după unu venea... trei? Unu, trei... doi... cinci! Așa trebuia să fie. Doi, trei, unu, cinci. Clubul părea din ce în ce mai departe în spatele ei, dar nu avea cum să încurce drumurile. Coti și continuă să meargă. O băcănie, un loc de unde cumpărai carne, trebuia să fie vizibil. Se uită la vitrina magazinelor, la hainele, prăjiturile și alte produse de acolo și fu complet vrăjită. Nu văzuse atât de multe lucruri niciodată.

—Un bănuț, un bănuț, un bănuț, domnișoară...

Lisa își dădu seama că se afunda în mahala când începu să audă glasul cerșetorilor. Se însera, dar nu își dăduse seama că mersese de atâta timp. Mammie îi spusese să nu întârzie, dar nu indicase nicio oră până la care trebuia să ajungă. Nu că avea un ceas la ea sau că îl putea citi...

Începea să nu îi placă deloc cartierul, mai ales că locuințele deveneau din ce în ce mai dărăpănate. Tresări când auzi un zgomot, niște oale căzând o făcură să înghită în sec. Nu voia să mai meargă înainte. Băcănia lui Jack nu era nicăieri! Poate că după unu nu venea totuși cinci. Nu unu, după unu venea... Nu-și putea aminti. Nu-și putea da seama... Nu știa. Se opri, încercă să asculte sunetele care răzbăteau în jurul ei, dar brusc totul se liniștise. Asta era ciudat. Înconjurată de beznă, privi spre cer. Începea să ningă. Și nicăieri nu mai putea observa clădirea de la Devil's Luck. Simți cum panica începe să-și croiască drum în sufletul ei. Brusc se afla din nou singură pe străzi, gerul se întețea, părea prost îmbrăcată, stomacul îi ghiorțăia.