Norocul Diavolului

CAPITOLUL 15

—Credeam că aveți treizeci și cinci de ani de căsnicie, spuse ducele de Rothgar. Dar încă nu pare că v-ați căsătorit în 1780.

—Nici nu am făcut-o, replică Damon. Am falsificat actele pentru a părea că ne-am căsătorit pe 22 decembrie 1780. Noi ne-am căsătorit, de fapt, pe 2 ianuarie 1781.

Rothgar rămase perplex, așa că Lisa adăugă:

—Iar acum, milord, tatăl dumitale își va face din ce în ce mai mult simțită prezența.

*

Se simțea ciomăgită cu fiecare pas pe care îl făcea în direcția camerei lui Damon, iar atunci când ajunse se prăbuși pe scaun la propriu. Damon nu păru să observe neapărat, nu când ea îi dădea prea puțin atenție. Masa Diavolului era un adevărat festin: stridii cu ciuperci și parmezan, les talmouses, scoici cu pește eglefin și ardei, creveții așezați într-un sos deschis la culoare, roșu, cremă de zahăr ars și chifle, iar în final observă plăcinta. Bănuia că era umplută cu brânză din moment ce Mammie avusese kilograme întregi în bucătărie astăzi. Așezat în fața ei, Damon îi arătă furculița. Era tortură pură să îl hrănească pe el fără să guste măcar din peștele fin. Trebuia să ia măcar un crevete și să descopere misterul acelei plăcinte care trona aburindă pe masa dintr-un colț. Oftă și adună jumătate din conținutul unei stridii, ducând lingura spre buzele lui. Damon își evidenție caninii, mușcă din lingură și mestecă tot timpul privind-o. Lisa pregăti încă un dumicat, strâmbându-se când îl termină:

—Nu puteai să faci asta singur?

—Nu. Și ultima dată când am verificat erai servitoarea mea.

Lisa se strâmbă și întinse furculița spre el, dar Damon dădu negativ din cap.

—Vrei altceva?

—Nu. Ia și tu. Lisa se încruntă. Servitorii nu pun la îndoială judecata stăpânilor lor.

—Dar e masa ta. Cina ta. Mâncarea ta.

—Și decid să o împart cu tine. Nu vreau să salivezi peste creveții mei cum făceai mai devreme.

Lisa își miji ochii și îl amenință cu cuțitul:

—Nu mă culc cu tine doar pentru că m-ai hrănit!

—Sper că nu. Își duse o mână la piept afectat. Atât de puțin aș însemna pentru tine?

Femeia oftă și duse la buze mâncarea. Era delicioasă. Avea un gust proaspăt, iar pentru ea era un mister cum aveau legume atât de multe, atât de bune, atât de proaspete în toiul iernii. Nu voia să știe, voia doar să se bucure. Ridică furculița spre el, iar acesta mușcă. Damon și Lisa își continuară astfel cina, tăcuți, privindu-se din când în când, dorindu-se în secrete, făcând ca întreaga masă să se păstreze fierbinte, proaspătă.

—Asta face parte din planul tău de seducție?, îl întrebă Lisa când ajunseră la crema de zahăr ars. Închise ochii și oftă. Nu mai mâncase așa ceva de atât de mult timp...

—Până acum nu a mai trebuit să seduc vreo femeie, mărturisi el, desfătându-se cu extazul de pe chipul femeii. Nu știu.

—Toate au căzut la picioarele tale? El aprobă, dând negativ din cap când ea întinse lingura spre el. Ce bine că nu sunt toate! Ar deveni plictisitor, nu crezi?

Privind-o pe diavoliță, Damon își dădu seama că probabil asta îi lipsise atâta timp; aventură, distracție, o evadare. Îi lipsise o femeie cu părul portocaliu, pătimașă, care gemea când gusta dintr-un preparat dulce și care i se adresa pe nume fără teamă, care poruncea schingiuirea fostului ei iubit și care se lupta cu tâlharii lui Bell.