Norocul Diavolului

CAPITOLUL 18

—În poveste este vorba despre Madame Mary?, întrebă lady Anne încruntată. Este cumva doamna care și-a deschis școala pentru tinere în anul debutului meu?

—Chiar ea!, zise Lisa. Și acum are succes, deși are mai multe angajate. Are totuși șaptezeci de ani!

—Nu pare mai bătrână decât tata, zâmbi Max și își privi părintele care se încruntă la acesta.

*

Ceva zumzăia lângă urechea ei extrem de veselă, iar când deschise un ochi pentru a observa în lumina obscură a dimineții ce era acel hămăit își dădu seama că Mary, supraveghetoarea ei, se trezise extrem de fericită. În rochia ei cu guler înalt, cu un șal în spate, Mary se învârtea dintr-o parte a camerei în cealaltă, aranja ceaiul, muta câte o prăjitură. Lisa continuă să îi urmărească comportamentul în liniște, cu pătura ajungându-i până în gât. Focul se oprise, iar Mary cea veselă nu observase. Altceva îi încălzea sufletul femeii acum.

—De ce ești așa de veselă?, întrebă în cele din urmă Lisa, făcând-o pe Mary să tresară.

—Oh, vai! Mary își duse mâna la inimă și se uită la Lisa care o privea încruntată de sub așternuturi. Bună dimineața și ție, doamnă Carter! Nu trebuia să mă sperii așa! Îndreptându-și spatele și apropiindu-se de ea, Mary dădu să tragă de pătură. De ce nu aș fi veselă? Soarele strălucește...

—Ninge în draci, o contrazise Lisa.

Mary o privi pe sub ochi continuând să zâmbească și să tragă de pătura de care Lisa ținea cu viața ei.

—Haide, Lisa! Te-am mai văzut goală!

—Mi-am dat seama că sunt o fire rușinoasă.

—Nu păreai așa aseară, comentă Mary.

—Poftim?! Mary izbuti să tragă pătura de pe ea, lăsându-i corpul gol la iveală. Ai... ai venit aseară cu... cu cămașa de noapte? Mary aprobă și îi indică apa fierbinte care o aștepta să se spele. Oh, Doamne! Ce ai văzut?

—Suficient cât să știu că nu mai ești virgină. Lisa gemu rușinată și își acoperi chipul. Haide, acum. Mi s-a zis că ai avea nevoie de o baie fierbinte.

Lisa se ridică în fund și se încruntă la durerea bruscă dintre picioarele sale. Era mai degrabă o usturime agasantă pe care aseară nu o simțise astfel când Damon o pătrunsese. Nu știuse că așa ceva era posibil. Nu își dăduse seama că un loc tainic, adânc din ea, suficient de adânc, încât să îi cuprindă lungimea mădularului, era izvorul frustării sale, era cel care simțea presiunea. Lisa era acum curioasă, totuși încurcată; de-abia simțea că se putea ridica în picioare.

—Dumnezeule, de-abia pot să merg, bombăni. Încă nu mi-ai spus de ce ești atât de veselă.

—Am avut o seară de vis..., îi zise Mary roșind, cu privirea la fel de aiurită. Să înțeleg că și tu? Lisa o privi neîncrezătore, cu părul vâlvoi. Oh, nu face pe mironosița! Nici eu nu pot să merg prea bine, dar nu e minunat?

—Nu!, exclamă Lisa când femeia o prinse de braț pentru a o conduce spre apa caldă.

—O baie caldă te va face să îți revii, o informă aceasta când îi indică apa, dându-și ochii peste cap și îndreptându-se spre tava cu fructe și prăjituri, ceai și lapte pe care o luase de la bucătărie înainte să urce în cameră. Damon plecase foarte devreme în acea dimineață cu diverse treburi, suficient de devreme pentru ca Mary să se ducă să vadă ce făcea Lisa. Cum era de așteptat, tânăra mireasă dormea. Mary, în schimb, avea atâta energie, încât simțea că se putea urca pe pereți. Așezându-se, începu să ciugulească dintr-o prăjitură și mușcă din strugure.