Psycho Lover

23 iulie 2016, Spitalul pentru Boli Mintale și Psihice din Seoul

Iată-ne aici, acum. În această cameră rece și gri. Tu stând la un capăt al mesei, iar eu la celălalt.

Mă privești cu ură și parcă îmi spui că vrei să plec de lângă tine. Știu că e vina mea că ai ajuns aici, însă tu m-ai obligat să o fac. Regret acum.

Nu vorbești cu mine, niciodată nu o faci. Doar te uiți la mine și din când în când privești cămașa de forță pe care o porți.

Îmi pare rău, Chanyeol. Regret că ai ajuns aici, însă nici dacă aș putea da timpul înapoi nu aș schimba nimic fiindcă altfel toate clipele petrecute cu tine ar dispărea.

— Și... Te mai uiți mult la mine sau îmi faci o favoare și pleci? spui tu cu ură și dispreț.

O lacrimă mi se scurge încet pe obraz. După atâta timp vorbisei cu mine.

— Chanyeol... spun eu încet printre buze.

— Am spus că vreau să pleci, Joy! Uită-te și tu unde am ajuns din vina ta! strigi atât de nervos încât venele de pe gâtul tău par că sunt gata să explodeze.

Mă ridic de la masă, vin spre tine și te îmbrățisez. Știu că nu ai nevoie de această îmbrățișare, că nu te încălzește cu nimic, dar eu am nevoie de ea fiindcă, Chanyeol, eu încă te iubesc! Chiar dacă m-ai făcut să sufăr, însă nu cred că ți-ar păsa vreun pic de asta.

— Iartă-mă, Chanyeol! spun printre lacrimi. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău!

— Doctor Choi! Asistent Jung! Cineva? Luați nebuna asta de pe mine! strigi tu, iar apoi începi să te agiți pe scaun încercând să mă faci să îți dau drumul.

Cu toate că încă nu sunt în stare să o fac, îți îndeplinesc dorința și rămân în picioare privindu-te cu lacrimi în ochi. Mă privești cu ură, dar apoi pe chipul tău palid se conturează, în coltul gurii, un zâmbet. Nu te mai văzusem de mult timp zâmbind și sper ca aceste clipe să dureze mai mult, însă un bărbat îmbrăcat în halat alb intră și îmi spune că a sosit timpul să plec.

— Să ai grijă, Joy! Niciodată nu știi când un psihopat te urmărește! strigi tu în momentul în care ies pe ușă.

Mă opresc din mers și mă uit înapoi spre tine. Zâmbești, însă nu ai orice fel de zâmbet, cunosc bine zâmbetul pe care îl porți acum. Este zâmbetul tău nebun. Planuiești ceva. Sunt sigură, iar acest lucru mă face să fiu cuprinsă de mii de fiori.
________________