Psycho Lover

Epilogue

Trei săptămâni mai târziu

Privesc cu lacrimi în ochi testul de sarcină care este pozitiv. Sunt însărcinată, însărcinată cu copilulu lui Chanyeol. Încep să tremur și îl scap brusc din mână, acesta căzând pe covor. Îmi amintesc cu groază că acum câteva săptămâni am fost violată de Chanyeol. Gândul că m-a violat după ce m-a drogat încă nu mă lasă în pace nici acum. Chiar dacă știu că nu mai sunt în niciun pericol, îmi este frică să adorm și abia dacă am reușit să ațipesc din când în când în ultimele săptămâni. Rănile, cele fizice, mi s-au vindecat, dar cele psihice au rămas acolo și încep să mă autodistrug încet.

Mă aplec să iau testul de pe jos, însă mă dezechilibrez și cad din picioare. Încep să plâng gândindu-mă că acest copil este o amintire vie a ceea ce mi-a făcut Chanyeol în acea noapte, însă chiar și așa nu pot să renunț la el. Este copilul meu și al omului pe care îl iubesc, dar gândul că acesta o să crească fără tată și că o să treacă prin suferințe pe care nimeni nu le știe mă înspăimântă.

— Copilul meu... șoptesc printre lacrimi și sughițuri.

Ușa camerei mele se deschide brusc. Tresar speriată și strâng testul de sarcină în mână pentru ca acea persoană, indiferent cine ar fi, să nu îl vadă. Îmi întorc capul și o văd pe sora mea stând în tocul ușii. Ascund testul de sarcină înainte ca ea să îl vadă și să facă o criză.

— Joy, iar plângi? Pentru numele lui Dumnezeu, au trecut cinci luni! Uită-l! spune ea, pe chipul ei fiind o expresie exasperată.

— Nu pot, Amber... șoptesc cu vocea stinsă.

— Nu te înțeleg, zău! Am crezut că mica ta excursie de acum trei săptămâni te va face să îl uiți, dar îmi pare că mai rău ți-a făcut!

Zâmbesc scurt. Amber crede că în perioada în care Chanyeol m-a ținut sechestrată eu eram pe insula Jeju împreună cu niște colegi de la facultate. Atunci când Luhan și Sehun m-au adus acasă era atât de nervoasă încât am crezut că ne va ucide pe toți trei, însă se pare că cei doi sunt niște mincinoși atâti de buni încât au reușit să o covingă pe Amber că am fost doar într-o excursie, iar ei s-au oferit să mă aducă acasă.

— Sehun a venit să te vadă, o să îl chem aici. spune ea după o mică pauză, apoi iese din cameră.

Nu durează mult și îl văd pe Sehun intrând în cameră. Nu l-am mai văzut din acea zi, de fapt nu i-am mai văzut pe niciunul dintre prietenii lui, nici măcar pe Chanyeol nu am fost în stare să îl vizitez. Sehun se uită câteva secunde la mine, apoi se apropie și îmi întinde mână pentru a mă ajuta să mă ridic. Nu îl mai înțeleg. Și-a schimbat atât de mult comportamentul față de mine, încât nici nu îl mai recunosc.

Îi refuz ajutorul și mă ridic singură, însă din nou mă dezechilibrez și aș fi fost gata să cad din picioare dacă nu m-ar fi prins el. Mă privește în ochi și îmi șterge lacrimile cu degetul mare al mâinii.

— Dacă suferi să știi că sunt aici pentru tine. Orice ai avea nevoie, eu îți voi aduce, indiferent ce e.

— Chanyeol... E bine?

Expresia feței sale se schimbă, devine serios și îmi dă drumul, lăsându-mă să mă țin singură pe picioare. Când am spus că nu îl înțeleg, am avut dreptate. Omul acesta are un comportament foarte asemănător cu al lui Chanyeol. Mă mir că nu s-a descoperit încă faptul că și el este nebun.

Mă depărtez de el și mă așez pe pat. Nu am puterea să stau în picioare și să mă cert cu el în același timp dacă este cazul.

— Nu el contează acum, Joy. Spune-mi dacă tu ești bine.