Psycho Lover

Chapter 6

A trecut o luna de cand eu si Chanyeol locuim impreuna. In ciuda faptului ca stam in aceeasi casa, noi doi ne vedem doar odata pe zi, atunci cand el ma ia de la facultate. Nu vrea sa renunte la acest obicei si daca stau sa ma gandesc mai bine, nici eu nu as vrea. Sentimentele mele sunt pur si simplu confuze in legatura cu el din cauza schimbarilor sale bruste de comportament. Are un fel mai ciudat de a fi. In momentul acesta e dulce si iti spune ca te iubeste, iar in secunda urmatoare te ameninta cu un cutit. Mi-as dori sa il pot intelege mai bine, insa mintea lui Chanyeol este si va fi mereu un mister total, nu doar pentru mine, ci si pentru intreaga omenire.

Sunetul unui cantec al lui Simon Curtis venit din camera lui Chanyeol imi atrage atentia. De ce asculta muzica atat de tare?

-Ya! Park Chanyeol! Da muzica mai incet, oamenii incearca sa gandeasca aici! strig eu batand in usa dormitorului lui.

Sperantele mele ca el sa dea muzica mai incet sunt desarte. Dupa nici cinci minute se auzea atat de tare incat puteam simti cum vibreaza parchetul. Acum e prea de tot. O sa am o lunga discutie cu baiatul acesta despre deranjarea linistii publice.

Ies din camera mea, lasand usa sa se tranteasca in urma-mi si cu pasi rapizi ma indrept spre camera unde se pare ca domnul Park Chanyeol si-a organizat propria discoteca. Intru nervoasa in camera lui, insa dupa o scurta privire panoramica imi dau seama ca nu e aici.

-Te deranjeaza ceva, baby? se aude vocea lui Chanyeol din spatele meu.

Era dupa usa...

-Cand ascult melodia asta ma gandesc la noi doi... continua el.

Mainele sale imi inconjoara talia in timp ce capul sau se spirija pe umarul meu. Nu mai spune nimic pret de cateva secunde, iar apoi incepe sa fredoneze asa zisa melodie care ii aminteste de noi doi. Nu stiu ce sa zic despre asta, totusi melodia se numeste Super Psycho Love... de el cu siguranta ii aminteste.

-Joy... sopteste Chanyeol dupa ce muzica se opreste. Te plac. Sunt prea nebun dupa tine ca sa te pot vedea doar o data pe zi.

-Baiatul acesta... spun eu intorcandu-ma cu fata spre el. Bine inteles ca esti nebun. Ce om intreg la minte m-ar astepta in fiecare zi, timp de trei ani, in statia de autobuz?

Pe chipul sau albicios apare un zambet tamp. Se pare ca este in toane bune. Deobicei, cand eu fac o gluma, starea lui de spirit se schimba imediat. Poate considera ca i-am facut un compliment. Fata lui se apropie usor de a mea, iar in momentul in care mai sunt cativa milimetri pana cand buzele sale perfecte sa le intalneasca pe ale mele, imi aud enervanta, dar totusi si salvatoarea sonerie a telefonului.

-Cred ca mi-am auzit telefonul sunand. spun eu, iar in momentul urmator o si iau la fuga spre camera mea.

Respir usurata in momentul in care intru in dormitorul meu si iau telefonul in mana pentru a vedea cine suna.

Seulgi...

Sigur vrea ceva. Fata aceasta nu ma suna si din alte motive. Oricum ar fi, astazi am sa fiu de acord fiindca apelul ei mi-a oferit o mica portita de scapare, asadar, imediat de ii raspund spun:

-Kang Seulgi, orice ai vrea astazi de la mine, sa sti ca raspunsul meu este "Da!".

Nu ma gandisem mult la ceea ce spusesem, iar acum regret. Cine stie ce imi va cere?

-Serios Park Joy? Asta este minunat! Sti, ieri m-a sunat Kai si mi-a propus sa iesim toti patru dinnou.

-Poftim?