Psycho Lover

Chapter 7

Ușa se deschide din nou. Chanyeol intră pe ea. Pe chipul său se citește o oarecare vinovăție. Sper că nu este ceea ce cred eu că e. Buzele mele se deschid, gata să spună ceva, însă el mi-o ia înainte:

-Joy, eu cred că ar trebui să îți spun ceva.

E agitat și îmi evită privirea atunci când vorbește. Nu îi stă în fire să facă așa. Are legătură cu ceea ce vrea să îmi spună? Oare atât de grav este?

-Chanyeol, orice ar fi, sunt sigură că îl vom putea rezolva împreună. îi spun luându-l de mână și zâmbindu-i.

Pentru câteva secunde se uită fix în ochii mei, dar apoi privirea sa se mută spre fereastă. Mă evită. Simt că starea i s-a schimbat și nu mai are în el niciun pic de vinovăție, tristețe sau orice altceva. Acum pare doar un sloi de gheață uman.

-Știi, nu contează. spune el spulberând liniștea dintre noi doi. Trebuie să ies puțin. Până când mă întorc ar fi bine să îmi faci ceva de mâncare, altfel am să te mănânc pe tine!

Răceala cu care a spus totul m-a făcut să mă cutremur. Acesta nu este Chanyeol pe care îl cunosc eu. Aveam de gând să îl întreb ce s-a întâmplat cu el, însă nu reușesc să fac ceea ce mi-am propus căci el plecase deja din camera mea.

Fug după el și ajung la el exact în momentul în care e gata să iasă afară.

-Park Chanyeol, dacă îndrăznești să ieși pe ușa aceea fără să îmi dai vreo explicație, atunci să nu te mai obosești să te întorci. strig eu pe parcă aș fi fost o disperată.

-Atunci îmi pare bine că te-am cunoscut. Nu, Joy? spune el schițând un zâmbet și apoi pleacă închizând ușa în urma sa.

Cumva, nebunul acesta și-a luat 'adio'? Asta înseamnă că în sfârșit ești liberă. Dar stai! Tu nu vrei să fi 'liberă', tu vrei să fi cu el, nu? Stai calmă. Nebunul ăla are nevoie să își oxigeneze creierul, nimic mai mult. Peste câteva ore ai să-l vezi intrând pe fereastră la tine în cameră. îmi spune conștiința mea. Nu sunt sigură dacă doar mă ia peste picior sau dacă ea chiar încearcă să mă încurajezeze, oricum ar fi sper doar ca Chanyeol să se întoarcă.

"Ar fi bine să îmi faci ceva de mâncare, altfel am să te mănânc pe tine."

-Oh! Mâncare! Trebuie să îi fac ceva de mâncare! îmi spun eu grăbindu-mă spre bucătărie unde scot din frigider tot ceea ce am mai bun pentru a-i pregăti lui Chanyeol un adevărat festin.

*

Trecuseră deja două ore de când Chanyeol a plecat. Două ore în care am făcut tot posibilul să pregătesc cina perfectă pentru Chanyeol.

Aud bătăi în ușa de la intrare. Nu poate fi el. Chanyeol are cheie.

Iau o tigaie și mă îndrept cu pași înceți spre ușă. O deschid și văd patru băieți. Țin tigaia strâns, fiind gata în orice moment să îl lovesc pe oricare dintre ei ar încerca să facă o mișcare greșită.

-Tu ești iubita lui Chanyeol, nu? întreabă unul dintre ei analizându-mă din cap până în picioare.

Dau din cap afirmativ.

De ce ai făcut asta? Poate a intrat într-o prostie! Vrei să ai probleme?

Îmi ignor conștiința, ca deobicei.

-Trebuie să vorbim cu tine despre el!

Nici nu își termină bine fraza că și intră în casă, fără nicio invitație, alături de ceilalți băieți. Ce înseamnă asta? Unde se cred ei?